De ce este bine să avem copii sociabili?

O latură foarte importantă a vieții noastre este felul cum funcționăm în societate. Un om sociabil este un om cu care se pot stabili relații ușor, care este comunicativ și prietenos. Pentru a fi privit așa trebuie să îți placă la rândul tău să comunici cu semenii tăi, să legi prietenii ușor, să fii volubil și deschis.

Avantajele unui om care se integrează ușor în societate sunt evidente. Acesta este mult mai mulțumit și fericit. Suntem programați să fim ființe sociabile, funcționăm mai bine în grup, când avem un sistem de suport în alți oameni cu care putem stabili conexiuni, ușor, în funcție de pasiunile și de dorințele comune. Studiile arată că acei oameni care au relații de calitate cu cei din jur și cei care sunt înconjurați de prieteni, au o viață mai bună și mai lungă.

Am fost un copil timid. Îmi era greu să leg prietenii și aproape că mă durea fizic când cineva necunoscut mi se adresa. Simțeam cum mă înroșesc și cum obrajii îmi iau foc. Apoi mă simțeam și mai ciudat când cineva remarca: Ce timidă este! . Mama nu era sociabilă, dar eu îmi doream altceva. Am schimbat asta pe durata adolescenței și ca adult, dar și azi mă găsesc uneori în dificultate când doresc să abordez oameni care nu îmi sunt apropiați.

De aceea cred că una dintre cele mai importante calități de dezvoltat la un copil este sociabilitatea. Unui copil sociabil îi este ușor să abordeze alți oameni, să aibă relații de durată cu ei, iar comunicarea eficientă îl ajută să învețe mai multe, mai repede. Copiii sunt ca un burete, absorb informații de peste tot. Ne dorim un copil care poate adresa o întrebare atunci când are o nelămurire.

Părinții pot influența în bine felul în care cei mici își dezvoltă și manifestă sociabilitatea. Ei pot modela felul în care copilul comunică și îi pot îmbunătăți această latură. Cum să procedăm?

Să fim un model bun fiind la rândul nostru sociabili,

să îi lăsăm să vadă abundența relațiilor umane pe care la avem: cu familia, cu prietenii apropiați, la serviciu, cu oamenii din bloc sau cu mămicile/bunicile cu care schimbăm o vorbă în parc și (în primul rând) cu alți copii.

Marea majorate a adulților vorbesc despre copii și mai puțin cu copiii. Nu vorbesc despre a fi intruziv și a îi cere celui mic să te pupe sau să îl iei acasă pentru că e frumos. (Asta e un mic abuz, iar eu o încurajez pe Mara să spună ce simte și să refuze ce nu o face să se simtă confortabil.) Mă refer aici la acel tip de discuție atât de des întâlnit în parc: Bunica vine și așează copilul în leagănul de lângă noi – Buna ziua. Câți ani are? Uite buni, o fetiță. se adresează ea nepotului. –Cum o cheamă? – Bună, se aude vocea Marei. Mă cheamă Mara. Eu am 3 ani. Bunica o privește ușor mirată, de parcă nu ea ar fi trebuit să răspundă. Poate ar trebui să începem prin a saluta părintele și copilul. Un –Bună ziua, adresat părintelui și apoi un –Bună, adresat copilului în timp ce îi zâmbim și îl privim. Nu e nimic abuziv în asta. Atunci cel mic, poate alege dacă salută și el. Și astfel se stabilește o punte de comunicare între toți cei prezenți. Chiar dacă nu salută cel mic se va simți remarcat. Îl va bucura zâmbetul nostru. Important nu e să răspundă. Ci să i se vorbească. Este primul pas spre a avea copii sociabili este să fim adulți sociabili.

Să le facilităm, încă din primii ani de viață, relații sociale de calitate.

Suntem tentați ca în primii ani de viață să dăm atenție în pricipal dezvoltării intelectuale și motorii. Inteligența nu este de neglijat, îi va ajuta să aibă rezultate bune în școală, dar ceea ce îi va face mai mulțumiți și fericiți în viața va fi tocmai calitatea relațiilor sociale pe care le pot stabili. Să le vorbim despre oameni, despre sentimentele lor, despre ce îi face fericiți sau triști, despre cum pot aborda un om, despre cum pot rezolva un conflict în mod pașnic. Toate astea se pun în practică aducând copilul în societate, lăsându-l să interacționeze.

Să îi învățăm cum să gestioneze un conflict în mod corect.

Copiii care știu să rămână calmi și să se comporte politicos în situații tensionate, când ceva îi deranjează sau cineva îi provoacă, vor avea parte ca adulți de liniște, fericire. Vor deveni acei oameni care vor avea șanse de izbândă și succes în ceea ce vor iniția. Nu se vor lăsa prinși în conflicte inutile și vor lega ușor relații de calitate, care vor veni în sprijinul realizării dezideratelor personale.

Să îi încurajă să își facă prieteni printre copiii și adulții din jurul lor. 

Copiii trebuie duși în medii diverse (grădiniță, parc, magazin, în vizită, activități educative) și încurajați să comunice, să interacționeze și să își exprime părerile. Așa vor depăși anxietatea, văzând că pot aborda pe cineva și că acesta îi răspunde, că pot iniția un joc, că pot rezolva un conflict amiabil. Toate aceste abilități sunt fundația pentru încrederea și plăcerea de a stabili relații de calitate cu semenii.

Să îi învățam pe copiii noștri să fie empatici, să le pese.

Este important ca cei mici să interpreteze corect semnalele transmise de cei din jur, să le pese și să știe cum să reacționeze într-o situație neplăcută. Am scris în acest articol câteva păreri despre empatia la copii .

Sursă foto: Avopix.com