De multe ori am avut inima rănită în copilărie. Cuvintele dor. Un copil nu ar trebui să se simtă singur, nu ar trebui să se teamă că poate pierde iubirea celor dragi și nici să se întrebe dacă este ”demn”de a fi iubit. Cuvintele dor la fel și pedepsele fizice. Poate că efectul lor nu este atât de evident ca urma unei palme pe obraz, dar rana lăsată în suflet este una adâncă. Și vindecarea este anevoiasă…

Copiii sunt încredre și iubire pură. Ei trăiesc totul cu intensitate, ne ascultă și ne absorb părerile și comportamentul ca un burete. Ne iubesc și ne admiră. Nu ar trebui să ne îndoim niciodată de acest lucru.

Părinții au puterea imensă de a da aripi unui copil prin felul în care se comportă cu și lângă el. Copiii trebuie să știe că nu fac greșeli pentru că sunt răi, ci pentru că sunt umani.

Pentru copiii totul este nou. Trebuie testat și învățat. Pentru a învăța trebuie să faci. Nu poți face corect de prima dată. Să le admirăm curajul și persevrența și să fim acolo, lângă ei pentru a îi asculta când sunt copleșți de emoții și reacțiile par exagerate. Dar așa trăiesc copiii totul: bucuria, iubirea, entuziasmul, teama… cu intensitate maximă. Vor învăța să îți exprime emoțiile pe măsură ce cresc. Dezvoltarea și maturizarea emoțională au un ritm propiu, firesc, la fel ca și cea fizică. Nu le putem grăbi dar putem fi un model de calmitate și iubire.

Am observat cum înflorește fața fetiței mele când îi spun lucruri care îi bucură sufletul. Știu din proprie experiență că cei mici au nevoia să audă și să simtă că sunt iubiți. Sentimentele se pot matrializa prin vorbe și prin gresturi pentru a fi mai evidente copilului. Ne dorim ca cei mici să știe cât de mult îi iubim.

Din păcate, nu suntem telepați și, oricât de bună ar fi legătura părinte-copil, copiii nu pot deduce tot ceea ce simțim pentru ei. Modul în care le comunicăm sentimentele noastre iubitoare le poate construi încrederea în sine sau le poate tăia aripile.

Vocea noastră, a părinților, va deveni vocea interioară a copilului. Putem planta în sufletului lui suficientă încredere că este demn de a fi iubit. Îl putem ajuta să își consruiască un caracter puternic, bazat pe simțul propriei valori și să fie încrezător.

Ce are nevoie un copil să audă?

• Te iubesc (enorm, orice ai face…!)

Toți părinții spun te iubesc. Dar uneori este nevoie de acel te iubesc absolut, spus cu toată exaltarea sufletului, cu ochii în ochii copilului, cu brațele strâns înfășurate în jurul lui.

• Sunt mândru/ă de tine!

Este minunat să crești auzind că oamenii dragi sunt mândri de tine. Asta se traduce în mintea copilului prin confirmarea faptului că este apreciat. Îi întărește simțul propriei valori.

• Ești minunat/ă!

• Ești  frumos/frumoasă și bun/ă!

Spuse copilului atunci când face lucruri bune, când este amabil sau când radiază de fericire, dar și atunci când are părul vâlvoi sau rochița murdară și este obosit de atâta joacă. Frumusețea, bunătatea sunt prezente când ți-e bine și nu țin de aspectul extrior. Asta este minunat și ne face să ne simțim minunat. Copiii noștri pot învăța asta de la noi.

• Vrei să îți inviți pritenii acasă?

Prietenii sunt o parte importantă a vieții. Alături de familie, sunt cei care ne însoțesc viața și sufletul. Copilul este important pentru noi. Să îl primim la pachet cu prieteniile lui, să îi cunoaștem prietenii, să vorbim cu și despre ei. Îl va face pe copil să simtă că nu putem pe primul loc liniștea, ci bucuria de a fi împreună cu oamenii dragi.

• Du-te să te joci/distrezi!

Bucuria se naște din bucurie. Copiii au nevoie să se distreze, să lase totul baltă și să fugă prin iarbă sau prin parc. Să se tavalaescă în zapadă. A îi încuraja să facă asta în copilărie le va crea obiceiul de a căuta bucuria și amuzamentul ca adulți.

• Ce ți-ai dori să faci?

Nu inpunem copilului ce să facă. Ne consultăm , acultăm opinii, sfătuim atunci când pare că va lua o decizie greșită. Faptul că arătăm încredere și îl ascultăm va avea efectele scontate. Nu vream copii, și apoi adulți, care să facă lucruri care le repugnă, în care nu văd nici o valoare și nu găsesc nici o bucurie.

• Sunt convinsă că ai să faci ceea ce trebuie (și știi că este corect). 

Să avem suficientă încredere în copil pentru a îl lăsa să facă propriile alegeri, să ia propriile decizii, să caute și să găseacă rezolvări. Desigur va mai greși. Așa va învăța. Putem fi aproape pentru a îi oferi iubire și încrederea de a încerca din nou. Copiii pot.

• Îmi pare rău că te simți așa (trist/ă, supărat/ă, furios/furioasă, dezamăgit/ă…). Este de înțeles. 

Empatie. Unul dintre cele mai importante sentimente. Asta ne face umani. Nimic nu vindecă un suflet ca bucuria de a fi ascutat, înțeles și acceptat așa cum este.  Copiii învață empatia de la noi. Este esențial să fie empatici pentru a putea dezvolta relații armonioase cu cei dragi.

• Mă bucur să te văd!

• Mi-a fost dor de tine!

Este extraordinar să știi că ești important, că aduci bucurie și că oamenii dragi abia așteaptă să te aibă alături.

Nu există îndoială în mintea și inima mea legată de eficiența acestor metode de educație și cât de departe sunt ele de ceea ce este catalogat ca răsfăț. Copilul va înflori dacă îi respectăm sentimentele și deciziile și îi mărturisim iubirea. Viața este mai grea fără iubire mărturisită, fără respect și fără blândețe.

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro