Uneori o îmbrățișare este tot ceea ce ne trebuie pentru a ne calma atunci când suntem supărați, anxioși, temători sau triști. O îmbrățișare ne ajută să ne conectăm cu copilul (cu soțul sau cu partenerul). O îmbrățișare deschide calea către a vorbi despre ceea ce simțim.

Cât de des oferiți și primiți îmbrățișări? 

O îmbrățișare este cea mai simplă cale de a ne conecta, de a ne arăta iubirea. 

Pentru mine nu a fost ușor să mă relaxez, să ofer afecțiune. În copilărie nu am primit prea multe îmbrățișări. În concluzie, atunci când cineva mă îmbrățișa înghețam. Nu știam ce să fac mai departe. Am realizat asta conștient în liceu, când cea mai bună prietenă a mea era în vizită la mine. M-a îmbrățișat strâns. Atunci am înghețat. Am rămas pur și simplu cu brațele atârnându-mi pe lângă corp. Nu am întors îmbrățișarea. E s-a uitat la mine natural și mi-a zis: ”-Ha. Nu poți să mă îmbrățișezi dar știu că ții la mine. Mereu faci pe dura.” Și uite așa mi-a dat un brânci iubitor către cea care sunt acum. Am învățat între timp să dau și să primesc îmbrățișări.

Naturalețea în a oferi afecțiune vine din naturalețea cu care ți s-a oferit afecțiunea când erai copil. Necondiționat, constant, conștient, asumat.

Să îți îmbrățișezi copilul este extraordinar. Este balsam pentru suflet. Este și amuzant. Ați observat cum au tendința de a se lipi de noi de parcă ar vrea să devenim una și aceiași persoană? Este ceea ce numesc ”Greutatea” iubitoare a unei îmbrățișări. Mara se pune pe burta și pieptul meu și se lasă cu toată greutatea ei. Apoi mă întreabă? ”Cam acolo eram când eram bebe în burta ta?” Uneori îmbrățișarea devine amuzantă. Se aruncă în brațele mele și îmi spune: ”Mami vreau să mă ții ca atunci când eram bebeluș. Mă legănai. Îmi plăcea asta? …Îmi place și acum”. 

Cum îmbrățișam pentru a învăța copilul să remarce senzația, să se bucure de ea, să nu alerge prin emoțiile pe care i le trezește. 

Desigur există și acea îmbrățișare rapidă atunci când îl luăm de la școală, acea îmbrățișare strânsă când pleacă într-o excursie. Și mai este cea lungă și calmă. Studiile arată că îmbrățișările scad nivelul hormonilor de stres din organism și ne fac mai fericiți. Oxytocina, hormonul fericirii, reduce manifestările stresului, normalizează bătăile inimii și tensiunea.  Cu toții știm că atunci când suntem supărați inima ne bate mai repede, tensiunea ne crește…

1. O îmbrățișarea mai lungă

țintiți pentru aproximativ 20 de secunde de contact fizic cu copilul

zilnic timp de 10 zile

încercați să mențineți îmbrățișarea și să vedeți cum vă simțiți, cum se simte copilul

spuneți copilului ce simțiți când este în brațele vostre

întrebați cum se simte

2. Conștientizarea îmbrățișării

Copilul poate fi învățat să simtă și să devină familiar cu sentimentele plăcute din corpul său atunci când este îmbrățișat. La ce ajută asta? Este o senzație pe care o va ști și la care va putea accede atunci când dorește. Va ști cum respiră corpul lui atunci când este calm, când simte iubire. Va putea să se întoarcă la acea senzație conștient.

Cum procedăm:

punem muzică liniștitoare

ne așezăm pe canapea cu copilul în brațe sau în altă poziție în care copilul poate sta cu satele lipit de stomacul nostru.

Eu stau la geam cu Mara. Ea este pe un scăunel și eu în spatele ei. Poate privi mașinile, cerul, ploaia…

Conducem atenția către lucrurile din jur cu calm

”Îți place muzica asta? Vezi pasărea aceia ce frumos zboară?”

Apoi, când este relaxat,  îi îndreptăm atenția către ceea ce simte

”Eu mă simt bine cu tine în brațe. Sunt relaxată. Simți cum respir? Simți stomacul meu cum se ridică când trag aer puternic? Simți cum se contractă când expir?” (inspirați și expirați profund astfel încât copilul să simtă acest lucru pe spatele lui)

Întrebăm copilul dacă ar vrea să respire la fel ca noi

”Ți-ar place să inspiri și să expiri ca și cum ai face să zboare un fulg? Poți face la fel ca mami. Tragi aerul încet ca și cum ai mirosi o floare, apoi îl dai afară atât cât să miști puțin frunza astaȚ (din ghiveciul de pe geam).” Se poate repeta asta de 2-3 ori. ”Poți pune mâna pe stomac și simți cum se ridică și coboară când respiri”

Apoi spunem copilului cum ne-a făcut să ne simțim și îl întrebăm cum simte asta în corp.

”Cum te-ai simțit? Eu sunt liniștită și fericită. Îți simt căldura corpului pe pieptul meu. Te iubesc. Tu cum te simți?”

Este util pentru copii și pentru noi, adulții, să fim în contact cu ceea ce simte corpul nostru când trăim emoții pozitive sau negative. În felul acesta ele devin ale noastre, le recunoșteam, le trăim, le depășim.

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro