3 lucruri pe care le putem face zilnic cu copilul pentru a îl învăța să aprecieze legătura cu părinții / Articole / Cabinet individual de psihologie - Luciana Constantinescu - Psiholog de copii și familie cu competențe în Terapia prin joc

Descarcă PDF 3 LUCRURI PE CARE LE PUTEM FACE ZILNIC CU COPILUL PENTRU A ÎL ÎNVĂȚA SĂ APRECIEZE LEGĂTURA CU PĂRINȚII

În societatea noastră, axată pe consum și comunicare virtuală, este ușor să ai impresia că nu ești singur sau că ceea ce vezi online este valoros și real.

Copiii sunt primii care cad în această capcană pentru că lumea de azi este alcătuită să le servească aceste imagini prefabricate, care nu fac decât să îi îndepărteze de sine și de dorința de a socializa. Pierderea este imensă. Copiii au nevoie de imaginație și de legături cu cei dragi pentru a fi echilibrați emoțional.

Avantajul nostru, al părinților crescuți în comunism sau în anii imediat următori, este că ne amintim perfect bucuria jocului, că avem prietenii din copilărie, că avem amintiri și exercițiul de a ne pune imaginația la contribuție pentru a ne îndeplini visurile. Doar de noi ține, în contextul actual, să ne învățăm copiii să ne iubească și să aprecieze ceea ce le oferim (și nu mă refer aici la lucrurile materiale). Beneficiul este imens. Trebuie să arătăm copiilor calea pentru a aprecia lucrurile care contează și iubirea din viața lor. Acest exercițiu se face acasă, învățându-i cum să aprecieze familia și căminul. Din copilărie pleacă modelul pentru relațiile viitoare.

Să lăsăm de-o parte bucuria următorului gadget achiziționat, a hainelor la modă, a seriei nesfârșite de eroi pe care îi văd în reclamele dintre desenele animate. Să facem focus pe ceea ce contează. Asta nu înseamnă să le refuzăm achizițiile materiale, ci să le rărim și, mai ales, să le oferim bucurie altfel. Copiii o vor, noi trebuie să le întindem o mână să ii aducem lângă noi. Ei o vor apuca cu toată puterea și nu îi vor da drumul atât timp cât simt căldura mâinii noastre.

Evoluția unei relații copil/părinte merge de la extazul/teama primei întâlniri către dezvoltarea cu bebelușul către un atașament sigur, realizat în primele luni de viață prin modul în care părintele răspunde nevoilor copilului astfel încât acesta să se simtă în siguranță fizic și emoțional. Apoi copilul crește, merge la creșă sau la grădiniță, are acces la din ce în ce mai mult la tehnologie, vede și aude lucruri pe care și le dorește. Pe de altă parte părintele se întoarce la serviciu. Ce putem face din acest punct pentru a păstra vie legătura frumoasă copil-părinte? Cum o hrănim?

Iată 3 lucruri pe care le putem face zilnic cu copilul pentru a îl învăța să aprecieze legătura cu părinții:

1.Să creăm un ritual de reuniune zilnic. Este important modul în care ne conectăm cu copilul după o zi în care am fost despărțiți. Să ne exprimăm bucuria și entuziasmul.

Cum ne arătăm bucuria reîntâlnirii după o zi lungă la muncă/grădiniță/școală? Este foarte important acest moment și entuziasmul care transpare din el. Nu criticăm haina murdară a copilului sau faptul că nu a dormit la prânz. Copilul poate deveni temător și anticipa acest moment al revederii ca pe o evaluare.

Ce putem face pozitiv?

Să ne exprimăm bucuria prin gesturi: să îl așteptăm cu brațele deschise, să îi zâmbim, să îl pupăm. Să verbalizăm bucuria revederii: ”-Ce mă bucur că te văd! Mi-a fost dor de tine!”.

Să punem întrebări deschise despre cum a fost ziua copilului. ”-Cum a fost ziua ta? Eu am avut o zi plină. Am făcut…M-a bucurat”. Faceți schimb de informații cu copilul. Lăsați-l să vadă în viața de a birou. Vorbiți-i despre oamenii de acolo, despre activitățile desfășurate. Va spune la fel despre ziua lui.

2. Să facem loc în programul zilnic pentru câteva momente de comunicare autentică, de la suflet la suflet, fără întreruperi.

Uneori putem petrece toată ziua împreună, fiecare prins în preocupările proprii, fără a ne conecta. Căutați aceste momente pe care le puteți avea împreună cu copilul. Dacă sunteți matinali, un ”bună dimineața” vesel, o cană de ceai, o conversație optimistă despre ziua ce urmează, muzică sau micul dejun împreună. Acest obicei este bun și pentru weekend. Seara, după citirea poveștii, poate fi alt moment în care se poate vorbi cu copilul având toată atenția lui. Ne putem exprima afecțiunea, mângâia și pupa, vorbi despre ce n-a plăcut sau nu peste zi, despre ce am vrea sau nu de la ziua următoare. Faceți un obicei din a vă exprima fizic și verbal afecțiunea, din a întreține vie acestă legătură frumoasă care hrănește sufletele și care ne aduce acasă, pe toți, fericiți și bucuroși de a ne regăsi.

3. Să ne exprimăm în cuvinte recunoștința pentru ceea ce avem, zilnic. ”Mulțumesc” este un cuvânt minunat. La fel trebuie recunoscute calitățile personale și efortul pe care îl fac membrii familiei pentru ca gospodăria să funcționeze.

Este extraordinar să te simți apreciat, să auzi ce îl bucură pe celălalt la tine, ce îi place la momentele petrecute împreună sau ce îl bucură din casa pe care o împărțiți, ce îl face să se simtă acasă.

Cum ne exprimăm recunoștința? Mulțumim pentru ajutorul care ne este oferit în gospodărie, spunem pentru ce ne bucurăm, ce ne face mândri. Copilul aude ce îi este adresat, ce se vorbește între membrii familiei. Va face la fel.”– Mă bucur că am băut ceaiul împreună și am ascultat muzica asta. Este una dintre melodiile mele preferate. Mi-a plăcut să te am lângă mine când o ascult.” ”-Mulțumesc că ai strâns jucăriile. Mă bucură că ai făcut asta singur.” ”-Mi-a plăcut cum ai cântat/dansat. Ești talentat. Îmi place să te văd fericit.”