Voi împlini 39 de ani. Motive de bucurie?

Este un exercițiu pe care îl fac de ceva vreme. De 10 ani mai exact. Învăț să verbalizez lucrurile frumoase din viața mea. Nu sunt utopică. Nu râd toată ziua și nu plutesc pe un norișor roz. Viața mea nu este lipsită de probleme, dar este frumoasă. 

De ce fac asta? A fost cândva, în viața mea, un moment când m-am trezit singură… Singurătatea nu este cel mai rău lucru, ci să nu știi, atunci, ce TE face fericită.

Care sunt ”lucrurile” mele favorite acum, la 39 de ani? Ce îmi aduce bucurie?

• Felul în care am învățat să spun ”Te iubesc”.

• Felul în care aici a devenit suficient pentru mine.

• Liniștea din sufletul meu atunci când sunt singură, când toată lumea a plecat la treburile ei.

• Zgomotul tălpilor goale lipăind pe podele dis de dimineață.

• Tumultul de vorbe și trăiri cu care mă asaltează copila mea: tot ce a avut să îmi spună peste zi, ce vrea să facă cu noi, comprimat seara în câteva ore.

• Primele guri de cafea și florile de pervazul camerei copilei mele.

• Greutatea corpului ei în timp ce se agită pe pieptul meu și mă întreabă: ”-Așa făceam și când eram în burtica ta?”

• Mirosul părului ei răsfirat pe pernă.

• Brațul lui în jurul taliei mele.

• Felul în care pășește apăsat și încet chiar dacă plouă torențial. Eu, mereu sunt pe grabă, ajung cu limba de un cot la scara blocului. Copila aleargă între noi și râde.

• Felul în care ea îmi spune: ”-Dar astea nu sunt 10 minute. Iar te-ai grăbit.” Ceasul și copila măsoară timpul corect. Respir și mă opresc și eu. Îmi face bine.

• Cărțile mele înghesuite sub zeci și zeci de cărți cu coperți colorate.

• Prietenele mele dragi de peste mări și tări. Sunt atât de departe și totuși îmi sunt atât de aproape. Suntem atât de diferite și totuși nu aș mi-aș lăsa sufletul și vorbele pe mâna altcuiva cu mai multă încredere. 

• Felul în care pot să fiu și să fac ceea ce mi s-a spus, în copilărie și adolescență, că era inutil, greșit sau zadarnic. Pot să fiu o visătoare, pot să trăiesc intens, pot să mă supăr și să spun ceea simt fără să mă tem. Acum știu că este un drept al meu.

• Fericirea și norocul de avea alături oameni cărora să le spun visurile și temerile mele, iar ei să mă asculte fără a mă judeca, fără a mă ”repara”.

• Libertatea de a fi eu. Până la 30 de ani nu am știut valoarea acestui lucru.

• Oboseala și fericirea de la sfârșitul unei zile alături de copilul meu. Îmi simt tălpile cum pulsează și inima plină. Nu aș schimba nimic. Este posibil să nu ai timp dar să ai libertate? Da. Libertatea vine din interior. O poți căuta oriunde, dar ea este aici, în tine.

• Timpul nostru seara, după ce copila adoarme.

• Cele 45 de minute ”furate” (uneori) înainte de a lua copila de la grădiniță, în doi, la un ceai, o cafea sau o pizza.

Bucuria vine din noi!

www.SapteAniDeAcasa.ro