Are nevoie copilul meu cu adevărat de tot ceea ce îi cumpăr?

Zâmbetul de pe fața lui poate fi de milioane când primește ceva nou, dar tot așa de bine știm că, pe măsură ce cantitatea de jucării crește, interesul și atenția acordată fiecăreia se diminuează.

Și eu sunt tentată de multe. Dar am început să analizez necesitatea. Trăim într-o societate bazată pe consum. Cumpărăm mult, chiar și atunci când nu ne permitem, lucruri care ne imaginăm că ne vor aduce satisfacție, pentru că le deținem, pentru că cei din jur le au. Așa ajungem să avem dulapuri pline cu haine până la refuz, sertarele pline cu jucării și prea puțin loc în casă. Ajungem să avem prea multe lucruri de curățat și aranjat, deci mai multe de făcut și mai putina fericire și timp liber în realitate.

Noi părinții avem tendința de-a cheltui mult prea mult pe jucării având în spate justificarea scopului lor educațional. Dar oare acest scop e real? Cumpărăm prea multe haine pentru că sunt frumoase ”ce bine i-ar veni acești pantofi roz deși mai are unii bej acasă”. Înșiruirea achizițiilor poate continua.

Nu susțin o copilărie fără haine sau jucării, doar o copilărie care sa nu fie sufocată de prea mult. O copilărie centrată pe a fi, nu pe a avea.

Cum ajungem sa triem ceea ce cumpărăm din impuls versus ceea ce e necesar și util dezvoltării copilului? Ne punem câteva întrebări și în funcție de răspuns, decidem dacă facem sau nu achiziția.

1. Jucăria pe care o cumpăr este unică sau copilul mai are ceva asemănător? Dacă nu e unică, nu cumpărați alt set de carioci doar pentru că sunt interesante.
2. Haina pe care urmează să o cumpăr copilului va fi folosită frecvent și este comodă? Încercați să reduceți numărul de achiziții de haine frumoase dar incomode, bune de purtat doar în ocazii speciale. O rochiță elegantă poate fi frumoasă, dar copilul nu o va purta la grădiniță sau în parc.
3. Înlocuiesc o haina/jucărie stricată sau iau una nouă? Se pare că avem o problemă. Cumpărăm mai mult decât avem nevoie. Dacă nu înlocuim ceva necesar, care și-au stricat sau rupt sau nu mai e măsura potrivită, nu cumpărați un produs în plus doar de dragul achiziției. Aceasta se va adăuga mormanului de lucruri pe care le posedați. Și pe care trebuie să le spălați, organizați și, la un moment dat, aruncați. Pentru că până la urmă acestea se uzează, sunt depășite.

E bine să folosim la maxim orice produs, atât noi și cât și copilul. Mai nou merg după principiul: nu țin nimic în casă ce nu este util sau frumos.

Copiii vin cu cantitatea lor adițională de jucării, haine, mobilă. Pentru a nu supraaglomera casa, trebuie să păstrăm un balans. Posesiile părinților și ale copiilor trebuie să fie rezonabil dimensionate pentru a nu acapara spațiul din casă. Părinții trebuie să își țină sub control de asemenea impulsul de a acumula bunuri.

Putem să începem prin a înlătura lucrurile în exces care ne sufocă spațiul personal și prin a încetini ritmul în care facem cumpărături din impuls. Copiii noștri ne privesc. Ei pot învăța, în mod greșit, să evalueze binele personal în funcție de cantitatea și prețul lucrurilor deținute.

Sursă foto: Avopix.com