Cum ne iubim copiii? Ar trebui să ne temem că suntem prea afectuoși, că iubindu-i prea mult îi facem să fie dependenți de noi? Că se vor transforma în niște mici ”profitori” care vor ”specula” iubirea noastră mărturisită?
Nu de puține ori am auzit părerea conform căreia un copil este prea ”lipit” de mama lui din cauză că este prea ”răsfățat/alintat” de aceasta.
A răspunde nevoilor emoționale ale unui copil nu face ca acesta să devină dependent de mama lui. Atașamentul sigur încurajează autonomia copilului. Acesta este sigur de iubirea necondiționată a părinților și poate explora ceea ce îl interesează, poate lega relații cu cei din jurul lui știind că părinții îl așteptă cu sufletul și brațele deschise.
Iată și întrebarea cea mare: Câtă iubire este de ajuns? Când am oferit prea multă iubire? Ne putem ”strica” copiii iubindu-i prea mult?
Porția noastră de iubire de dimineață:
Mara, ca în fiecare dimineața, a venit și s-a așezat cu perna cu tot în patul meu, aproape de mine. O mângâi. Este încă adormită. Face mișcări mici, mici și se lasă cu ”greu”… Știu exact unde va ajunge. Cei 10 centimetri dintre noi or să dispară în fix 3 mișcări de omidă. Ea va fi apoi sus pe pieptul meu, perfect întinsa peste mine, cu tot cu perna ei. Fix locul în care se simte cel mai bine în fiecare dimineață.
O mână mică îmi dă ceva imaginar ce ține între două degete: o firimitură.
-Uite, este de mâncare.
Deschid gura cuminte, apoi o întreb:-Dar ce am mâncat eu aici drago?
-Iubire, îmi spune ea foarte serioasă.
– Miam, foarte bună.
Apoi îmi întinde palma căuș:-Uite! Mai vrei iubire?
-Da, da. Desigur.
Apoi îmi arată pumnul strâns: -Aici este inima mea. Pe asta nu pot să ți-o dau să o mănânci, dar în ea este iubire, multă, pentru tine. Ea vine cu mine la grădiniță.
Și uite așa, se lasă grea pe pieptul meu, îi miros părul , o giugiulesc și o mângâi … îi dau porția de iubire pentru la grădiniță și îmi iau porția de iubire pentru cât ea este plecată. Dacă îmi ajunge? Dacă îi ajunge? Iubirea este acel ceva minunat de care nu te saturi niciodată, pentru că te face să te simți atât de bine…
Sufletului îi trebuie iubire, trebuie hrănit cu gesturi, vorbe și atingeri, cu tandrețe și grijă, cu bunătate….
Atașamentul sigur stă la baza unei dezvoltări armonioase a copilului.
Ce ne dorim ca părinți?
Ca cei mici să se dezvolte armonios, să fie încrezători, să își facă prieteni și să exploreze lume cu bucurie, în conformitate cu interesele și personalitatea lor.
Acest lucru va veni în mod firesc, în jurul vârstei de 5-7 ani. Până atunci, copiii mizează pe părinții lor pentru a îi ajuta și învăța un set de abilități fizice și emoționale care să îi ajute să devină din ce în ce mai independenți. Nu va fi nevoie să ne împingem copiii să socializeze, să exploreze departe de noi, acest lucru va veni firesc, dacă le-am oferit siguranța iubirii noastre.
Atașamentului are rolul de a ajuta părintele.
Un copil atașat sigur de părinții lui, va fi un copil care are încredere părinte, care îi va urma voluntar sfaturile și îi va căuta îndrumarea.
Copiii au nevoie de un adult entuziast, iubitor care să le însoțească pașii și să aibă grijă de ei. Este baza atașamentului sigur. Din prima zi de viață, mami știe, instinctiv, că trebuie să răspundă, iubitor și calm, nevoilor emoționale și fizice ale puiului ei.
Un copil nu ar trebui să ”muncească”, să depună efort pentru a câștiga iubirea.
Un copil trebuie să fie sigur că se poate baza pe sprijinul emoțional al unui părinte, că va fi iubit necondiționat. Copiii nu trebuie să se teamă că pot pierde iubirea noastră. Adultul nu va folosi nevoia copilului de a fi lângă el ca o formă de disciplinare, nu îl va pedepsi și trimite în camera lui dacă are un comportament negativ, nu îi va aplica tratamentul tăcerii, ignorându-l. Asta conduce la atașament nesigur. Copilul va căuta și mai mult atenția adultului, chiar și cea negativă.
Atașamentul sigur presupune un adult:
- iubitor, afectuos, care își exprimă iubirea prin vorbe, fapte și gesturi, cu generozitate
- jucăuș, entuziast, gata să exploreze lumea și să se bucure de ea împreună cu cel mic
- care răspunde nevoilor emoționale și fizice ale copilului, indiferent cum sunt exprimate acestea. Adultul știe că cel mic îl iubește necondiționat și că un comportament negativ al acestuia, precum plânsul, are la bază un disconfort, fizic sau emoțional, pe care copilul îl resimte. Părintele știe că cel mic are nevoie de ajutor în acel moment, nu de pedepse. Ele îi vor accentua disconfortul.
- care stabilește limite confident, calm și ferm, asigurând copilul că este iubit. Copiii testează limitele tocmai pentru a învăța unde trebuie să se oprească. Ei se bazează pe adult, să îi ajute și direcționeze atunci când nu se pot decide. Iată cum putem proceda pentru a reacționa cu calm la acuzele/nemulțumirile copilului
- folsește greșelile copilului ca premise de învățare. Copiii sunt curioși. Explorează și învață din greșeli. Nu este de folos să îi tragem la răspundere pentru greșeli, ci să le explicăm cum trebuie procedat pe viitor fără a îi învinovăți.
- care știe că un tantrum este un moment în care copilul este copleșit de emoții și a pierdut controlul și care este încrezător că poate ajuta copilul să recapete controlul în mod afectuos și calm
- care poate face la un milion de NU-uri ale celui mic știind că ele sunt apanajul vârstei, un pas mic spre a explora independența. Adultul știe că cel mic îl iubește și nu îl sfidează. Adultul explica calm. Va vorbi copilului. NU va încerca să îi obțină colaborarea prin pedepse, amăgire, manipulare… Copilul atașat sigur comunică cu cei dragi și înțelege de ce este necesar să colaboreze. Atașamentul sigur presupune colaborare, nu control și impunere din partea părintelui.
Cea mai importantă lecție, pe care o reînvăț zi de zi, este că tot ce îi trebuie unui copil, pentru a explora lumea cu încredere, este să fie sigur de iubirea profundă și necondiționată a părinților. Atașamentul sigur îi hrănește sufletul și îi eliberează mintea de temeri. Acum este pregătit să facă pași mici, curioși… Curând pașii lui vor deveni din ce în ce mai mari și mai siguri.
Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro