Familia, cel mai frumos lucru din lume. Ea cuprinde oamenii care ne sunt dragi, pe care îi iubim și cu care ne dorim să avem relații armonioase. Totuși există divorț, există copii care nu mai vorbesc cu părinții sau care se simt înstrăinați, există certuri traumatizante și durere.

Ne certăm. Toată lumea se ceartă. Toată lumea a pornit la drum cu încredrea că va fi bine. Și totuși undeva pe drum ceva se strică.

Oare cu ce diferă cei care reușesc să mențină relații frumoase ? Oare ei nu se ceartă? Oare nu există conflicte? Diferența stă în felul în care abordează și rezolvă conflictele cu cei dragi.

Felul în care abordăm și rezolvăm conflictele este esențial.

De obicei există 2 căi de abordare odată ce enervarea ne-a cuprins: fie ridicăm vocea, fie refuzăm comunicarea și ne izolăm. Ambele sunt la fel de dănunătoare pentru că ne duc într-un cerc vicios de comportamente repetitive dăunătoare relației. Aceste abordări nu soluționează un conflict.

Dacă ridicăm vocea cealaltă persoană se va simți atacată și va răspunde prin a se apăra sau a ataca. Dacă aplicăm tratamentul tăcerii, dacă ne închidem în noi, se poate înțelege că nu ne pasă, ceea ce știm că nu este adevărat. Astfel, treptat, ajungem să adunăm resentimente și să ne simțim neînțeleși și nedreptățiți.

Furia și enervarea sunt sentimente necesare.Deși ne fac să simțim un disconfort, acest disconfort ne semnalează că ceva nu este în regulă și că acel ceva trebuie adresat și rezolvat (discutat).

Înainte de a aborda un conflict cu copiii noștri, cu partenerul de viață sau alte persoane dragi este bine să ne întrebăm: Ce îmi doresc eu de la această persoană și de la relația noastră? Ce mă deranjează? Ce încerc să realizez cu această discuție? Ce vreau să înțeleg/înțelegă? Ce vreau să rezolv?

Discuția:

Discutăm problema din punctul nostru de vedere, la persoana I singular (EU). Vorbim despre cum ne face să ne simțim fără a învionvăți cealaltă persoană.

Asta îi permite să simtă empatie, să înțeleagă ce simțim, fără a se simți pus la colț.

–Când spui că sunt rea, eu mă simt tristă și sufăr. Îmi doresc/ aș vrea să auzi motivul pentru catre am luat decizia asta și că nu o fac cu răutate. Eu nu vreau să ne certăm pentru că te iubesc.

Nu folosim etichete jignitoare (rău, prost), învinovățire (rușine) și afirmații definititorii (mereu, niciodată) ce sunt adresate celuilalt (TU)

–Tu ești un copil rău pentru că m-ai lovit! Mereu faci așa.

–(Tu) Mă faci de rușine. Se uită lumea la tine cum plângi. Ești deja mare.

–Niciodată (tu) nu asculți ce vorbesc și (tu) mereu țipi! Nu îți pasă!

-Nu te mai iubesc!

Dacă simțim că pierdem controlul emoțiilor și nu putem menține un ton calm și ne enervăm, luăm o pauză.

Avem grijă să comunicăm intenția de a continua discuția pentru ca celălalt să nu se simtă amenințat și mai ales pentru a nu lăsa conflictul nerezolvat și a aduna resentimente. Conflictul soluționat corect ne ajute să înțelegem lucruri, ne face legătura mai puternică. Nu putem face asta dacă lăsăm tacerea să se aștearnă, dacă întorcem spatele și dacă nu ne împăcăm.

Este greu să te împaci atunci când simți că te enervezi. Atunci este indicat să iei o pauză.

-Eu mă simt foarte supărat acum și nu pot continua această discuție. Am nevoie de o pauză. Voi fi în camera cealaltă. Revin peste 30 de minute.

Dacă vorbim cu un copil nu uităm să îl asigurăm că nu îl părăsim și nu îi refuzăm iubirea.

-Eu sunt supărată și am nevoie să mă calmez. Sunt în camera mea. Te iubesc. Voi reveni să vorbim în continuare. Vreau să înțeleg.

Ne amintim de ce ne aflăm acolo și cu cine vorbim. Vorbim cu omul iubit și minunat, cel care ne este alături marea majoritate a timpului. Nu este adversarul nostru și nici dușmanul nostru. Nu vrea să ne facă rău. Cu toții greșim. Important este să reparăm greșeala.

Stă în puterea noastră să ieșim din acest cerc vicios. Nu ne lăsăm pradă emoțiilor negative și nu reacționăm atacând sau apărându-ne. Abordăm calm, constructiv și începem un dialog al înțelegerii și empatiei. De iubit ne iubim. Rămâne doar să conștientizăm că iubirea este prezentă, să nu o negăm, să nu atacă sau să tratăm cu tăcere oamenii iubiți.

Nu uitați să vă împăcați, să reafirmați iubirea după un conflict, să faceți gesturi tandre. Ele sunt liantul.

-Mă bucur că…. Te iubesc. As vrea să te țin/să mă ții în brațe. 

Conflictul este o discuție între oameni cu opinii diferite. Nu este un atac la persoană și nici nu va fi simțit așa dacă ieșim din tiparele dăunătoare și adoptăm câteva din obiceiurile de mai sus.

Iubirea este prezentă mereu. Să nu o sufocăm cu acuze, cu jigniri și să nu o acoperim ridicând vocea. Este cea mai scurtă cale să nu fim văzuți, auziți și nici înțeleși.  

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro