Uneori comunicarea cu un copil se rezuma la ”-Mami, unde ești?” sau ”-Tata, vii puțin?”. De parcă aș putea să număr de câte ori am auzit asta atunci când decid să fac un duș. În ultima vreme trebuie să recunosc că întreabă mai rar. Poate că sunt pe calea bună către un duș relaxant, în solitudine și care să dureze 10 minute, în care nimeni să nu deschidă ușa de la baie sau să discute probleme ”grave” apărute fix atunci.
Cine are fetițe știe că ele pot vorbi muuult. Am reușit într-o zi să o ascult pe Mara vorbind aproximativ 20 de minute fără întrerupere. Mergem către parc și s-a lansat într-o teorie despre albine și flori și polen și miere și tartine cu unt și miere și prăjituri… Desigur există și reversul medaliei în care copilul oferă răspunsuri monosilabice ”-Cum a fost la grădiniță?-Bine.”
Nu toate conversațiile sunt așa, unidirecționale, de fapt sunt tocmai invers. Eu chiar vreau ceva de la copil și copilul chiar vrea ceva de la mine. Așa că am tot interesul ca mesajul meu să ajungă la el, fără prea mult bla-bla suplimentar.
Oricât de mult aș adora să îmi ascult copilul vorbind, aș vrea să învețe de la mine, cum să (îmi) comunice eficient ceva atunci când are nevoie.
Când comunicarea este dificilă apar probleme.
Cum comunicăm pentru a obține un răspuns? Iată câteva expresii care ajută:
Folosim expresii care deschid calea comunicării, exclamații pentru a atrage atenția copilului. Au efectul de a sublinia copilului cât de mult interes îi arătăm.
Când folosim aceste cuvinte copilul primește mesajul că sunt implicați și atenți, că suntem curioși. Acest lucru dublat de a atenția noastră totală, face minuni.
”Uau! Aha! Înțeleg! Adevărat? Spune-mi mai multe! Dă-mi detalii. Ce interesant! Extraordinar! Ca să vezi!”
Folosim expresii pozitive, care conțin DA . Reformulăm ceea ce avem de spus pentru a nu folosi NU.
Să folosim același fel de exprimare ca atunci când ne adresă colegilor sau altor adulți
”Nu vorbi așa de tare” va fi reformulat ca ”Folsește un ton corect. Eu te aud și când îmi vorbești așa.”
”Nu pleca fără căciulă” va fi reformulat ca ”Pune-ți căciula. Afară este prea frig pentru a ieși fără căciulă.”
”Nu te mai juca cu apa în casă” va fi reformulat ca ”Apa este pentru băut.” Eu folosesc deseori aceste afirmații pentru a îi aminti Marei care este utilizare corectă a unui obiect, lucru ”Dacă vrei să mănânci corect trebuie să stai la masă.” în loc de ”Nu te ridica de la masă”.
Vorbim CU copilul, nu DESPRE copil
Avantajul acestui fel de adresare în care EU, părintele, mă adresez la persoana I singular , nu la persoana a II a, este că oferă copilului posibilitatea să fie empatic, să înțeleagă ceea ce dorește părintele fără a se simți învinovățit, arătat cu degetul.
”(Eu) Am nevoie de ajutorul tău. Sunt prea multe jucării pe jos. Te rog să le strângi.”-Ce dezordonat ești! Strânge jucăriile!”
”(Mie) Nu îmi place când mă împingi” în loc de ”-Nu mă mai împinge așa!”
”(Eu) Nu înțeleg ce spui. Poți să îmi explici din nou pe alt ton?” în loc de ”-Nu mai țipa.”
Comunicăm copilului ce are de făcut clar, concis incluzând o explicație cauză-efect și o specificație de timp.
”-Am nevoie să strângi jucăriile de pe masă. Trebuie să faci asta acum pentru că nu avem unde mânca. Este important.”
Nu etichetăm ceea ce face copilul
A face copilul să se simtă rușinat, vinovat, nu ne va ajuta cu nimic. Ba din contră, va face mult rău încrederii copilului și va dăuna relației dintre noi. Acesta se va simți respins, va simți că nu este suficient de bun, că nu îl apreciem.
”Nu mai plânge. Nu mai ești bebeluș”. ”Mă mai țipa. Se uită lumea la tine. Este rușinos”, ”Nu mai lovi. Ești rău”, ”Iar vrei jucării. Mereu ceri ceva. Nu am bani.”
Suntem amabili cu copilul
Cuvintele amabile facilitează comunicarea cu oricine. Trebuie să le folosim când comunicăm cu copilul. Acesta se va simți respectat, va simți că este important, că ținem cont de el.
În loc de ”Ai vărsat iar paharul cu lapte! Ești neatent!” vom spune ”Se mai întâmplă. Vrei să te ajut să curățăm masa?”
”Mulțumesc că m-ai ajutat să strâng masa”
”Te-ai descurcat foarte bine. Ai reușit să pui la locul lor jucăriile”
”Îmi place când mă ții în brațe”
”Ai procedat corect când te-ai oprit din alergare în magazin.”
”Am văzut cum ai vorbit cu prietenul tău când era supărat. Mă bucur că…”
”Gestul tău a fost frumos.”
”Te iubesc”
Comunicarea este cheia unor relații mai bune cu copiii noștri. Avantajul este că odată ce ne îmbunătățim modul de comunicare copiii noștri îl vor învăța și aplica cu noi și cu cei din jur. Asta îi va ajuta să își facă prieteni, să aibă și să mențină relații de calitate, să fie mai fericiți și mai relaxați.
Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro