Să fii părinte este minunat. Este o iubire atât de mare încât ajunge în cele mai ascunse unghere ale sufletului și ale minții. Relația cu copilul nostru se schimbă pe măsură ce acesta crește, la fel și modul de manifestare a iubirii dintre noi, dar câteva lucruri rămân constante în relațiile frumoase, care trec testul timpului.

M-aș bucura ca adolescenta Mara, rebelă și neliniștită, să revină acasă din când în când cu plăcere. Da, îmi imaginez cum vom fi bătrâni și Mara va veni la noi să ne povestească ce a bucurat-o, îngrijorat-o sau rănit-o. Sau să vorbim stăm la taclale, la fel ca acum. Acum îmi spune de zeci de ori pe zi, cu un entuziasm debordant, cum îți imaginează ziua ei pe care o va petrece cu prietenii și cu familia. Ziua ei este peste jumătate de an. O ascult mereu. Bucuria și entuziasmul ei sunt molipsitoare. O ascult și când se supără pe mine.

Copilul nostru este ființa cea mai importantă cu care ne dorim o relație extraordinară. Cu toate acestea, mulți dintre noi, suntem temători, ne simțim deconectați de copil, simțim că nu îl înțelegem, ne întristăm și ne simțim vinovați când ne certăm cu acesta.

Cum facem pentru a dezvolta cu copiii noștri relații frumoase, pline de bucurie și iubire, care vor înflori de-a lungul anilor?

Relațiile umane diferă în funcție de contextul social, de structura familiei, de obiceiuri și de tradiții. Totuși sunt câteva lucruri care susțin o relație frumoasă și îi asigură reușita în timp indiferent de alte variabile.

• Atașament sigur 

Atașamentul sigur se traduce în faptul că părintele și copilul se simt relaxați unul în prezența celuilalt. Copilul știe că este iubit necondiționat, că părintele răspunde prompt și corect nevoilor sale fizice și emoționale. Părintele își cunoaște copilul și îl iubește/acceptă așa cum este.

-Te iubesc.

-Mi-a fost dor de tine.

-Ești minunat.

-Sunt foarte fericită că te văd.

-Ador să te țin în brațe.

-Sunt mândră că sunt mama/tatăl tău.

-Vreau să te pup. 

-Vii în brațele mele? Am nevoie de o îmbrățișare.

-Hai să ne jucăm. 

• Educația cu respect

Copilul este tratat cu bunătate și generozitate. Nu este pedepsit, nu se ridică vocea la el, nu este amăgit cu recompense pentru a îi obține colaborarea, nu este învinovățit sau făcut de rușine atunci când greșește. Relațiile între părinți și copiii se destramă atunci când copiii se simt respinși/disprețuiți pentru ceea ce sunt, ceea ce fac sau ceea ce simt.

Părintele are încredere în capacitatea copilului de a realiza lucruri și îi oferă libertatea de a își explora interesele și urma pasiunile. Părintele este un observator atent care analizează ceea ce face copilul, ce învață din acea experiență pe cont propriu. El intervine, în mod adecvat, doar atunci când acesta are nevoie, pentru a sprijini procesul de învățare fără a îl întrerupe sau influența.

De cele mai multe ori faptul că distragem copilul sau îl amăgim nu are rezultatele dorite. Copilul va face ceea ce dorim noi temporar. Pedepsele sau recompensele transmit copilului mesajul că nu este ascultat și dacă au ceva rezultate de moment, ceea ce mă îndoiesc, pe termen lung se dovedesc cel puțin păguboase.

Copiii nu ar trebui să învețe de la noi, părinții, ce este umilința, că trebuie să facă ceva de teama sau pentru a primi ceva. Este o formă de agresivitate și manipulare pe care o putem exercita lejer atunci când copilul este mic dar pentru care acesta ne va sancționa atunci când va mai crește.

Părintele recunoaște nemulțumirea copilului și o validează, stabilind în același timp o limită și acționând cu încredere și calmitate pentru a o aplica.

– Ești trist pentru că ai vrea să te mai joci. Acum este ora pentru somn.Vrei să alegi tu cartea pe care o vom citi?

-Ești supărat pentru că nu vrei să te speli pe dinți acum. Vrei să pui întâi pijamaua și apoi să te speli pe dinți?

-Am auzit că ești supărat. Îți doreai acea jucărie. Eu nu cred că ai nevoie de încă o mașinuță. Am venit doar pentru a cumpăra mâncare. Dacă ți-o dorești cu adevărat o putem pune pe lista de dorințe iar la sfârșitul lunii vei alege una pe care să o cumpărăm. 

sau

–Am auzit că ești supărat. Îți doreai acea jucărie. Este o jucărie scumpă. Cu acei bani putem facem alte lucruri care să ne aducă bucurie sau putem cumpăra lucruri care ne sunt necesare.

• Recunoașterea meritelor, susținere și încredere

Cei mici au venit de curând pe această lume. Nu au experiență nostră dar sunt curioși, dornici să învețe și să ne bucure pe noi, părinții lor. Să le apreciem încercările atât pe cele reușite cât și pe cele mai stângace. Și mai ales să nu le incriminăm greșelile. Să le explicăm că acestea trebuie privite ca niște oportunități pentru învățare.

-Te-ai stăruit…

-Mă bucură când…

-Sunt mândră că…

-Poți face lucruri grele…

-Cum crezi că ar trebui să procedăm data viitoare când….

-Hai să încercăm împreună…

–Uneori greșim și asta este normal…

• Atenție și interes autentic

Copiii au nevoie să comunice la fel de mult ca noi adulții și doresc să fie ascultați și înțeleși. Chiar dacă problemele pot părea lipsite de importanță în comparație cu ale unui adult, pentru copil sunt reale și îl îngrijorează profund. Să îi ascultăm atent, cu adevărat, dornici de a înțelege și accepta întâmplările, dorințele, pasiunile și emoțiile pe care copilul vrea să le împărtășească cu noi.

-Ce ți-a plăcut cel mai mult la ziua de azi?

-Ce ai schimba la ziua de azi?

-Ce ai făcut azi împreună cu (numele prietenului cel mai bun și al altor prieteni)?

– Te înțeleg. Și eu mă simt uneori așa (trist, furios)….

-Și mie mi s-a întâmplat să nu știu…

-Spune-mi mai multe despre…

–Cum ai făcut (dus la îndeplinire/reușit) să…?

• Empatie

Să recunoaștem dorințele și sentimentele copilului ca fiind valide. Să îl ascultăm cu inima și cu mintea deschise. Să îi oferim suport emoțional fără a încerca să îi anulăm emoțiile negative. Copilul nostru bun trece printr-un moment dificil. Are nevoie de ajutorul nostru iubitor. El nu este rău cu noi sau răsfățat. El este copleșit și nu învățat încă ce să facă cu acel disconfort pe care îl simte și cu care luptă.

–Este normal să fii (supărat)…vroiai să… (te mai joci)

-Aud că ești supărat/că nu mai vrei la grădiniță

– Te iubesc orice ai face. 

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro