Lipsa de somn la mămici:
Ce lucruri amuzante acum și îngrijorătoare atunci am făcut atunci când eram o mămică nedormită?
Ieri, în timp ce el se uita la un meci, am citit o postare amuzantă. Am râs cu lacrimi. El s-a uitat curios la mine: -Ce e așa de amuzant? M-am apucat să îi citesc articolul care era despre lucruri, amuzante și ciudate, pe care le făcuseră mamele atunci când erau foarte obosite. -Adică și tu ai pățit așa ceva? – Da, desigur, numai că nu prea apucam să îți spun. Și m-am apucat să îi enumăr. Ne-am amuzat copios. Nu aș fi crezut vreodată pe vremea aia, că am să ajung să râd cu poftă pe tema asta.
Prima lună și jumătate de viață a Marei fost o mare amețeală pentru mine. Sincer habar nu am cum am făcut față. A început cu dureri groaznice de spate, colicile acute ale ei, alăptat și muls din 2 în 2 ore. Răceala Marei în prima lună a venit doar să scoată încă ceva timp din foarte puținele ore dormite noaptea. Unde mai pui că am avut și depresie.
Iată câteva lucruri amuzante acum, dar care, pe moment, nu le-am găsit prea amuzante:
- Am făcut un duș rapid, am luat hainele, le-am făcut ghemotoc și am dat să le pun în vasul de la toaletă. Exact ca și cum le-aș fi pus în coșul pentru rufe din baie, numai că nu, era WC-ul. Vorbind de automatisme ciudate…
- De obicei dormeam cu rândul lângă Mara. Am uitat în ce pat eram și m-am ridicat să fac ceva și m-am făcut afiș de perete, crezând că acolo e cardul ușii
- Am echipat copilul să ieșim afară. Am șters-o repede la gură cu un șervețel umed și am luat cardul cu gândul să intru la magazin. Zis și făcut. Am cumpărat și am dat să plătesc. Atunci am realizat că la plecare aruncasem și șervețelul și cardul la coșul de gunoi. Noroc că nu avusesem suficientă energie și să duc gunoiul la ghenă.
- Am vorbit cu prietena mea la telefon și atunci a sunat curierul cu scutecele la ușă. Le-am luat, am plătit și i-am zis: ”Te pup puiu!”, fix așa cum vorbesc cu prietena mea. Băiatul a zâmbit larg și cumva compătimitor. Cred că avea copiii mici acasă.
- M-am trezit pe la 3 dimineața să îi fac suplimentul de lapte praf Marei, am încălzit apa, am pus-o tacticos în biberonul sterilizat și m-am apucat să număr măsurile: 1, 2, 3,…., 11…atunci am rămas perplexa….
- Mi-am strigat soțul ”-Mama!”, pentru că ea mă ajutase cu Mara în ziua precedentă și chiar am fost uimită când a apărut el și nu mama
Iaca.. Dacă vă întrebați cum stau cu neuronii acum, sunt fericită să spun că sunt bine. Deși zău că alergătura și oboseala mă fac să mai dau ”rateuri” și acum.
Sursă foto: Avopix.com