Cum avem grijă de sănătatea noastră când devenim mame? Cine are grijă de copiii noștri dacă noi nu avem grijă de noi? Uitându-mă în urmă, cred că cea mai mare schimbare pe care a produs-o venirea pe lume a copilului a fost dorința de a fi sănătoasă și echilibrată emoțional. 

Și asta pentru că, în prima lună, nu am fost bine. Am avut probleme grave cu coloana și depresie post natală.

Vestea bună este că așa am învățat, pe propria pielea, la o intensitate necunoscută până atunci, că dacă eu nu sunt bine, copilul nu este bine. Tot atunci am învățat să am grijă de mine întâi pentru a avea ce să îi ofer ei. Nimic nu subliniază valoarea fericirii mai bine decât tristețea depresiei.

Pe scurt, am învățat să îmi ascult sufletul și corpul. Am învățat să le dau ce au nevoie pentru a putea da cu toată puterea și bucuria mai departe familiei mele, copilului meu.

Am început cu două lucruri drastice: m-am tuns scurt și am început tratamentul pentru coloană, tratament care mă lua de lângă copil 2 ore. În rest, ce am făcut pentru mine, am făcut zilnic. Am făcut fiind alături de Mara, având grijă de ea.

Ce am făcut pentru a avea grijă de mine fiind mămică full time:

Am început să mănânc sănătos

Întâi am început să mănânc suficient. Corpul are nevoie de o cantitate corectă de mâncare pentru a face față multitudinii de treburi de peste zi.

Apoi am început să gătesc. Am renunțat la fast food și la junk food, la prăjeli, am redus drastic cantitatea de sare și pe cea de zahăr.

Nu mi-am făcut dieta perfectă, dar am început prin a înlocui sucul acidulat cu un smoothie de-al copilului, bomboanele cu un avocado cu miere și nuci sau cu banane.

Am început să fac mișcare zilnic, în aer liber

Legănat, spălat, gătit și iar de la capăt. Toate activități desfășurate în casă. Uneori afară era cam urât și aș fi putut opta să rămân în casă cu copilul. Am observat că dacă învingeam acea tentație și ieșeam la o plimbare, nivelul meu de energie era mai bun, eram mai optimistă și mă odihneam mai bine (chiar dacă puțin).

Am învățat să refuz ceea ce este toxic și să accept ceea ce îmi face bine

Câtă energie consumă creșterea unui copil? Foarte multă. Deci ce faci cu cea rămasă devine vital. M-am bucurat de o ieșire de o oră cu o prietenă dragă sufletului la un restaurant și am exclus o persoană care mă încărca negativ cu griji și nemulțumiri, fără a sesiza și nevoile mele, bucuriile mele.

Mi-am alocat o pauză ori de câte ori aveam nevoie

Bucuria nu poate exista concomitent cu frustrarea. Am învățat că pauza aceea poate fi să o pun pe cea mică în pătuțul ei, să îi dau drumul la carusel și eu să ascult o melodie rock cu căștile pe urechi și cu un ochi pe geam. Mi-am încălzit sufletul cu un ceai cu miere în timp ce cea mică se juca pe burtă în sufragerie pe covor. Am făcut un duș relaxat și m-am uitat pe Facebook printre pozele mai vechi din profilul prietenie mele, acolo unde eram noi două la liceu. Am râs.

Am observat cu ce îmi era mai greu și când. Apoi cerut ajutor sau am căutat elemente care să balanseze senzația de disconfort

Nu am devenit părinți pentru a îndura cu dinții strânși orice și pentru a uita de noi. Să cerem ajutorul. Să recunoșteam oboseala sau pur și simplu când ceva nu ne face plăcere sau ne depășește. E uman.

Nu sunt o persoană matinală. L-am rugat pe soțul meu ca în weekend să preia din responsabilitățile îngrijirii copilului pentru ca eu să pot sta încă câteva minute în pat.

Am avut grijă să îmi fac timp și pentru ceea ce mă bucură

A face lucruri separat de copil nu ne face mame mai puțin bune. E un timp în care putem face focus 100% pe noi, ne putem relaxă, ne putem căuta în suflet.

Am stabilit ca, aproximativ o dată pe lună, eu să ies să îmi cumpăr lucruri care îmi aduc bucurie: cărți, acuarele, muzică, ceaiuri. Mi-am alocat timp, din când în când, să le folosesc pentru a mă relaxa și deconecta.

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro