Copiii merită să fie fericiți. Când vorbim de fericirea copiilor, nu vorbim despre cantitatea posesiilor materiale, ci despre cum le sunt satisfăcute nevoile emoționale.

Fericirea este despre a li răspunde cu iubire, calm și implicare. Vorbim despre a li se respecta etapele de dezvoltare, nevoia de joacă liberă. Vorbim despre atașament sigur și despre timp de calitate împreună cu familia.

Am fost un copil căruia nu i-au lipsit bunurile materiale. În același timp, nu de puține ori, în copilărie, m-am simțit tristă sau rușinată și mai ales copleșită. Mama se frustra și ridica vocea la mine, mă învinovățea sau îmi refuza afecțiunea. Nu facem prea multe lucruri împreună și nici nu își exprima afecțiunea activ. Știu, din proprie experiență, cât de tist este asta pentru un copil, la orice vârstă. Adolescentul nu se simte nici el mai bine și apoi nici adultul. Când am crescut mi-am promis că nu am să fac niciodată acest lucru. Întâi am greșit, am acționat impulsiv, așa cum eram învățata din copilărie. Apoi am început să citesc, să îmi vindec răni, să văd efectele pozitive, să găsesc liniștea interioară. Acum este frumos și iubire. Se poate. Mama a făcut ce a putut mai bine. Acum avem resurse, studii, informații, ne avem unii pe alții în comunitățile online, toate pentru a crește copiii cu blândețe și respect.

Copiii noștri sunt minunați și buni și merită să aibă acest start corect în viață.

Când sunt copleșiți de emoții noi, adulții, putem conștientiza: 

Momentul: În acele momente în care se simt pierduți, în care simt un disconfort acut, în care se simt rușinați, triști, speriați, fix atunci, copiii au cea mai acută nevoie de a se ști și simți iubiți, acceptați și înțeleși.

Răspunsul calm și empatic: Să ne conectăm emoțional cu copilul în momentele în care are cea mai mare nevoie de confirmarea iubirii,

atunci când este copleșit de emoții, când a pierdut controlul și are nevoie de noi pentru a înțelege ce simte, pentru a se calma și, uneori, pentru a conștientiza sau face alegerea corectă.

Gestul: Să oferim afecțiune

Este ușor să îmbrățișezi copilul atunci când este relaxat, se joacă și râde. Dar câți dintre noi, părinții, ne gândim că cel mic are nevoie de o îmbrățișare și un pupic în timpul sau după o manifestare intensă a emoțiilor: atunci când țipă, plânge sau vrea să lovească? Câți îi spunem ”te iubesc” după o dispută?

Nu lăsăm copilul să meargă la somn îndoindu-se sau temându-se că a pierdut iubirea. Este o temere reală a copilului. Să reparăm acele momente de deconectare pe care le reprezintă o ceartă.

Cele câteva secunde care fac diferența:

Părintele /adultul răspunde:

• privind copilul în ochi, de la același nivel
• privind cu calmitatea și blândețe, nu amenințător
• ascultând cu inima deschisă, conștient că ne iubim copilul
• ascultând cu mintea deschisă pentru a înțelege disconfortul care a cauzat reacția negativă a copilului
• cu răbdare pentru a lăsa copilului spațiul pentru a descărca sau verbaliza ceea ce simte
• cu încredere că putem stabili limite sănătoase cu calmitate și iubire
• cu convingerea că cel mic trebuie să exprime emoțiile pentru a putea ajunge să le înțeleagă și apoi să le adreseze

Copiii trebuie să nu se teamă de reacția părinților atunci când se simt deja copleșiți de un disconfort. Ei se bazează pe noi pentru a îi scoate la liman din furtuna emoțională, pentru a trece împreună cu ei, cu calm, prin ceea ce simt, oricât de intens ar părea, nu pentru a le nega ceea ce simt.

Când copiii exprimă:

sfidare: de fapt testează limite din curiozitate, cu inocență

agresivitate: de fapt se tem de ceva, au un disconfort acut pe care nu știu cum să îl exprime

furie: au pierdut controlul, au fost copleșit de ceea ce simt. Atunci au nevoie de empatie, de iubire, de un lider calm care să îi ajute să înțeleagă ce simt și să impună limite sănătoase.

Vom reuși mereu să nu reacționăm impulsiv? Nu. Suntem umani. Dar cu siguranță putem acționa conștient pentru a ne îmbunătăți răspunsul sau pentru a repara legătura cu copiii după o dispută sau după o descărcare emoțională. Pas cu pas modelul se va schimba și rănile se vor vindeca.

Iubirea înseamnă să fii văzut, ascultat și înțeles. Este minunat să fii îmbrățișat și să te simți iubit atunci când te simți copleșit. Copiii noștri au nevoie de noi.

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro