Cum ajut copilul să se calmeze fără a îl pedepsi?(Infografic) / Articole / Cabinet individual de psihologie - Luciana Constantinescu - Psiholog de copii și familie cu competențe în Terapia prin joc

Cum ajut copilul să se calmeze fără a îl pedepsi_ ? Care este calea eficientă pentru a îl ajuta pe cel mic să facă față emoțiilor?

Copiii nu își pot controla trăirile la fel ca, noi, adulții. Nu au maturitatea noastră emoțională. Trebuie să luăm ca firesc faptul că cei mici vor reacționa impulsiv atunci când vor fi copleșiți de emoții. O reacție negativă a copilului are mereu la rădăcină un disconfort pe care acesta îl resimte.

Cu siguranță nu putem forța maturizarea emoțională prin pedepse, dar o putem susține corect și educa treptat dezvoltând inteligența emoțională a copilului.

Pe măsură ce crește, copilul va învăța să aibă încredere în părinte și în sine și va ajunge să își modereze reacția negativă. Asta este ceea ce ne dorim. Scopul nu este ca cel mic să își ascundă sentimentele negative ci să învețe să vorbească despre ele, să înțeleagă disconfortul, să modereze reacția și să caute o soluție.

Lucrul cel mai frumos este că sentimente negative își pierd puterea atunci când sunt identificate, acceptate și adresate. Copilul va constata că ceva despre care vorbești se poate rezolva. Că sentimentele negative vin și trec. Că nu sunt nici rușinoase, nici de temut. Ele sunt o parte normală a vieții.

Ce facem în loc să pedepsim?

Adresăm/numim sentimentul negativ

– Acum ești furios (sentiment). Vroiai să păstrezi jucăria (cauza furiei).

Când vorbim despre ceea ce simțim, chiar și negativ, stabilim o legătură cu cel mic, devenim mai apropiați. Este o oportunitate de conectare, de a îl ajuta pe copil să capete încredere în noi, să înțeleagă cauza a ceea ce simte și să caute o soluție. Cum le explicăm copiilor ce se ascunde în spatele furiei_

Arătăm că ascultăm și am înțeles ce simte

Nu este nevoie de nimic mai mult. Decât să lăsăm timp și spațiu copilului să simtă ceea ce are de simțit:

– Văd că ești supărat pentru că nu am cumpărat jucăria…

-Aud că vroiai să mai stai în parc….

-Înțeleg că vroiai să mai stai cu bunica…

Ne asumăm rolul de adult și punem limite de siguranță cu calmitate și empatie

Copiii sunt imaturi emoțional. Nu este nimic rușinos în asta și nici ceva ce putem controla prin pedepse. Atunci când copilul a pierdut controlul nu vom îl vom ajuta să îl recapete prin pedeapsă, ci doar îi vom spori disconfortul. Este un cerc vicios care se poate întrerupe doar dacă adultul intervine calm pentru a pune limite:

-Nu te pot lăsa să lovești. Asta doare. Am să te țin de mâini până te calmezi. Te iubesc. Văd că ești supărat… Poți folosi cuvintele pentru a îmi spune ce te supără. Adultul va prinde mâinile copilului și îi va vorbi cam și empatic.

-Cred că ai nevoie de ajutorul meu. Vom merge afară din cameră. Asta te va ajuta să te liniștești. Adultul va lua copilul în brațe, calm, fără gesturi bruște și îl va duce într-un loc unde se poate liniști. Uneori copiii au nevoie de o schimbare de peisaj pentru a se putea calma.

-Este ora de somn acum. Citim una sau două povești? Adultul va micșora luminile în restul casei și va conduce copilul în dormitorul lui.

O reacție negativă ca furia are la bază un disconfort. Acum vine momentul pentru a învăța copilul că odată ce știi care este problema o poți adresa/rezolva

La început, copilul va găsi o soluție cu ajutorul părintelui (până pe la 5 ani). Apoi va avea nevoie de mai puțin sprijin. Copilul va ști că are abilitățile necesare pentru a își domoli furia, a înțelege ce a cauzat-o și a căuta o rezolvare/soluție. Nu să punem un capac peste furie ajută, ci să o recunoșteam și să știm să ne regăsim echilibrul emoțional.

– M-ai lovit. M-a durut. Data viitoare cred că ai putea încerca să folosești cuvintele pentru a îmi spune ce te supără. Așa voi putea să înțeleg și să ajut.

-Ai țipat la mine. Nu îmi place asta. Data viitoare când simți că te înfurii ai putea să îmi spui ce îți vine să faci? De exemplu: Mami sunt nervoasă. Îmi vine să țip (să lovesc)….

-Ce crezi că ai putea face pentru a nu te mai certa cu prietena ta când îți ia ceva fără să îți ceară voie…?

-Cum ai proceda pentru a avea mai mult timp pentru joacă? Crezi că ai putea planifica temele pentru…?

Faptul că verbalizează ceea ce ar fi putu sau vrea să facă, pune copilul în legătură cu partea rațională și anulează reacția impulsivă. Copiii știu când greșesc. Nu vor să facă asta. Însă nu sunt suficient de maturi pentru a reuși să își controleze impulsurile. Cu ajutorul nostru, al adulților, pot învăța.