Cum alegem grădinița?
Cred că scopul principal al grădiniței este socializarea. Copilul trebuie, în primul rând, să se simtă bine acolo. Dacă această condiție este întrunită, restul vine de a sine.
În primă fază, când am căutat o grădiniță, am ținut cont de câțiva factori care cred că sunt importanți:
- Proximitatea
- Ce îi place copilului meu: ambient luminos, simplitate, ordine. Website grădiniței poate fi un bun punct de plecare
- Posibilitatea de a o integra la o grupă care să aibă și copii mai mari ca ea
- De cât de pregătit este copilul să socializeze
- De meniul grădiniței și dacă sunt dispuși să colaboreze cu mine pentru a oferi un meniu special atunci când este nevoie
- Am întrebat ce activități opționale au, ce se plătește și care sunt tarifele. Am vrut ca dacă ea își exprimă interesul să avem opțiuni în cadrul grădiniței.
Pașii pe care i-am urmat în alegerea grădiniței:
- O căutare rapidă pe Google Maps a grădinițelor din proximitate
- Am întocmit o listă, le-am vizitat pagina web și am căutat referințe despre ele
- În funcție de asta am contactat 7 grădinițe din proximitate și am stabilit o primă vizită împreună cu soțul. Am vrut să fim amândoi pentru că el poate observa detalii pe care eu nu le remarc
- Am restrâns lista și am vizitat apoi 3 grădinițe împreună cu copilul. Atât timp cât am discutat cu directoarea, unul dintre noi a vizitat și stat cu copilul în grupa în care urma să fie inclusă, apoi am parcurs întreaga grădiniță împreună
- Am observat reacția copilului cu atenție și am întrebat-o dacă îi place
- La final am decis împreună cu copilul asupra uneia dintre cele 3 grădinițe.
Ce criterii au contat la selecția grădiniței:
- Proximitatea față de unde locuim. Nu am vrut nimic care să fie mai departe de 20 minute de mers cu mașina și 30 de minute cu transportul în comun. Am vrut să nu fie obositor drumul nici pentru ea, nici pentru noi
- Am ales grădinițe care au curte interioară suficient de mare sau cu zonă mare de joacă unde să poată ieși cu copiii în aer liber, zilnic
- Am dorit o grădiniță cu săli mari, luminoase, aerisite
- Am fost atentă la felul cum e utilată sala de mese, care este politica grădiniței referitoare la masă: dacă copilul este sprijinit în mod calm să fie autonom
- Am discutat despre meniu. Am avut câteva reguli: fără mezel la micul dejun, fără zahăr în exces, mâncare cu puțină sare, fără prăjeli și condimente în exces
- Am fost atentă la scările interioare, sistemul în care sunt primite persoane străine în grădiniță și alte reguli de siguranță.
- Am vrut să vedem unde dorm copiii
- Am fost atentă la panourile cu lucrări pentru activități pe grupă, la dotările cu cărți și alte resurse pentru joacă liberă. Am vrut ca ele să fie prezente, dar nu în cantități copleșitoare.
- Foarte important: am discutat cu conducerea grădiniței despre așteptările noastre referitoare la disciplină: fără pedepse, bonificații exagerate, fără violentă verbală sau fizică, fără șantaj emoțional.
- Am discutat și despre perioada de acomodare, timp în care am avut acces nelimitat în grădiniță pentru a oferi la nevoie sprijin dacă copilul solicită. Nu am participat la activități, dar ea a știut că sunt pe hol și că mă poate chema dacă dorește.
- După triajul inițial, restul l-a făcut fetița mea, care a ales o grădiniță după sufletul și preferințele ei. Am ținut cont de felul cum reacționează copilul când vede clădirea, grupele, educatoarele și colegii.
Apoi am observat cu atenție dinamica din grădiniță în săptămâna de acomodare.
Copiii veneau și plecau liniștiți și bucuroși, ea era relaxată la grupă, vorbea cu nume despre educatoare și 2-3 copiii, îmi povestea ce bună e mâncarea și , cel mai important, nu s-a schimbat nimic în comportamentul ei general care să îmi indice că mersul la grădiniță reprezintă un stres.
Un alt aspect important este pregătirea pentru mersul la grădiniță.
Am citi cărți, i-am explicat ce va face acolo, când o duc și când o iau acasă, am ales ghiozdanul și ce va purta al grădiniță.
Pregătirea pentru grădiniță a fost ceva normal. De mică i-am arătat grădinițe, i-am spus ce fac copiii acolo, că și ea va merge.
Foarte importantă este și atitudinea părintelui.
Este important să fim încrezători și liniștiți că cel mic se va integra, că e normal și firesc acest pas. Copilul simte și încrederea și anxietatea.
La fel de important este să nu subestimăm semnele de stres și să facem o schimbare dacă simțim că cel mic nu este în locul potrivit.
Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro
