Descarcă PDF Cum creștem copii puternici

Ce face un copil să fie puternic? Nu faptul că nu plânge, că nu suferă, că nu este trist sau dezamăgit. Ci faptul că va putea trăi aceste sentimente fără a îl pune la pământ. Că știe că le poate depăși, că este viața are părți bune și rele, că poate realiza tot ceea ce îți dorește chiar dacă uneori îi apar opreliști în cale.

Îmi doresc un copil care să aibă abilitățile de a lua viața în piept cu o mentalitate de învingător. Să nu îi fie frică de durere, dezamăgire sau de eșec. Ele sunt o parte normală a vieții. Un om puternic nu rămâne paralizat în fața lor, le trăiește, le acceptă firesc și trece mai departe spre a își urmări dorințele și scopurile.

Ce pot face pentru a da  copilului o mentalitate de învingător? Este vorba mai degrabă despre ce nu voi face în locul lui, pentru el și pentru a îl menține fericit cu orice preț. De cele mai multe ori iubirea unui părinte înseamnă și curajul de a lăsa copilul să depășească situații care presupun un disconfort și de a învăța de ele că poate.

Cum creștem copii puternici:

1.Fără a ne simți vinovați pentru că nu le oferim tot ceea ce ne cer. 

Nu le vom cumpăra o jucărie sau ciocolată doar pentru că plâng sau țipă că vor.

2.Fără a le distrage atenția  sau a le nega sentimentele atunci când simt un disconfort. 

3.Păstrând ierarhia în familie. 

Părintele este adultul și liderul.

4.Impunând un set de reguli de bună conduită care trebuie respectate de copil. 

A cere respectarea acestor reguli nu înseamnă a pedepsi copilul

5.Fără a proteja copiii de a face greșeli.  

Așa învață cum să le rectifice . Este ok să greșească. Nimeni nu este perfect. Nu le vom cere perfecțiunea.

6.Fără a sări în ajutorul copilului atunci când are cea mai mică dificultate de a rezolva o problemă. 

Trebuie să învețe perseverența

7.Fără a face lucruri în locul lui pentru a îi ușura viața.

Nu va ajunge să știe niciodată că la poate face singur.

8.Fără a repara orice disconfort pe care îl simte copilul. 

El poate fi  supărat. Părintele nu este responsabil să îl facă fericit, ci să îi arate cum să facă față sentimentelor , cum să le regleze și cum să treacă mai departe când este pregătit.

9.Fără a îi proteja de responsabilități. 

Copii sunt perfect capabili de a duce la împlinire sarcini în gospodărie. Este responsabilitatea lor să își facă temele sau să aibă grijă de lucrurile proprii. Consecințele alegerii de a nu duce  la îndeplinire  o  responsabilitate atribuită trebuie suportate de copil. Nu îi vom duce la școală cartea pe care a uitat-o acasă, nu îi vom face proiectul sau ghiozdanul, nici nu îi vom rezolva teme de care s-a apucat prea târziu.

10.Fără  a îi  trata ca pe ”buricul pământului”. 

Părintele are nevoi proprii, plăceri și bucurii cărora le va da curs chiar dacă copilul nu este de acord.  Nu vrem un copil egoist. Ci unul empatic. Eu părintele te iubesc și te accept cu dorințele și nevoile tale. Tu vei face la fel .

11.Arătându-le cum să gândească pozitiv și să caute frumosul și bunul din jurul lor. 

Atunci când ceva nu le place să acționeze pozitiv, nu să rămână o victimă.

12.Fără a preveni și proteja copiii de orice în avans. 

Așa vor ajunge temători. Vor ajunge ca frica să le dicteze acțiunile. Putem lăsa copilului curajul de a explora stând prin preajmă pentru a interveni dacă este în real pericol. Îi putem arăta cum să iasă din zona de confort, că poate confrunta o temere. Să știe că singurul mod de a depăși o frică este de a acționa.

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro