Cum obținem implicarea pozitivă a copilului într-o activitate având totodată un copil atent, liniștit și calm?

Uneori pare cel mai dificil lucru din lume. M-am documentat și apoi am aplicat câteva idei care la noi funcționează:

  • Am așteptări realiste.

Mara începe să se foiască atunci când s-a plictisit. Copii se pot concentra asupra unei activități perioade destul de scurte de timp. Am fost uimită să aud doctorița pediatru cum o laudă pe Mara că se joacă independent foarte mult. Avea sub 1 an atunci, iar eu aveam altă senzație. Atenția celui mic per activitate se calculează cam așa: 5 minute la care adăugăm câte 1 minut per an de viață al copilului (1 an -1 minut, 2 ani – 2 minute,…., 5 ani – 5 minute). Deci la 1 an mă puteam aștepta ca Mara să facă focus pe o activitate cam 6 minute (1 minut +5 minute), iar pe la 5 ani vreo 10 minute (5 minute + 5 minute). Apoi intervine plictiseala, foiala, protestele.  Dacă copilul dă semne de agitație trecem la o altă activitate sau schimbăm ambientul. O așez la altă masă sau mergem în altă cameră.

  • Îi explic concis activitatea și finalitatea (rezultatul) ei.

Vom face o ghirlandă de frunze pentru a o atârna la fereastra camerei tale. – Facem o parcare mare și numerotăm locurile, iar tu vei aduce atâtea mașini câte au loc în ea. – Eu trasez niște litere iar treaba ta este să le conturezi pe toate. Copilul va fi mândru de realizarea lui. Îi arătat în mod obiectiv ce a reușit singură. Fără laude exagerate.

  • Îi comunic în mod clar și specific ce doresc să facă, folosind cât mai puține negații.

– Nu rupe foaia aia! se poate reformula ca: -Trebuie să lași foia întreagă pentru a avea pe ce să desenezi sau – Nu te ridica de la masă! poate fi spus ca: -Te rog să rămâi la masă atât timp cât mănânci. Toată familia stă acum la masă.

  • Respectăm regulile, toți. Îi spun consecința încălcării regulii, clar.

Așa va ști la ce să se aștepte. – Mâncarea se papă stând la masă. Dacă dorești să te ridici de la masă înseamnă că ai terminat de mâncat. – Creioanele sunt pentru desenat pe hârtie, nu pe pereți. Dacă insiști să desenezi pe pereți putem face altceva decât să desenăm  (și înlătur gentil obiectul conflictului de ea). Orice explicație logică, constantă va fi acceptată și însușită mai ușor dacă cel mic nu este pedepsit.

  • Nu ofer recompense sau laude exagerate pentru reușite,

va deveni un obicei care îi va condiționa activitățile viitoare. În joacă pot fi motivați să facă multe lucruri, colaborând cu alți copii sau cu mami. – Facem o întrecere? Poți aduna plușurile mai repede decât adun eu Lego? – Mă poți ajuta cu lista de cumpărături? Îmi aduci aminte te rog că am de luat apă și detergent?

  • Folosesc contactul vizual sau anumite gesturi pentru a îi confirma că e pe calea ce bună în îndeplinirea activității.

Uneori au nevoie de confirmarea asta din partea adultului. Se poate face de la distanță prin clătinarea afirmativa a capului sau prin ridicarea unui deget în semn de ok. Contactul vizual e esențial. Ceva care să simbolizeze: – Continuă! E bine ceea ce faci.

  • Dau un exemplu bun.

Îi mulțumesc când îmi aduce ceva, îi spun -Te rog atunci când îi solicit ceva. Ea face la fel. Asta o va ajuta pe termen lung. Bunele maniere sunt un bun predictor la unei relaționări viitoare reușite. Un copil manierat are relații mai bune și este mai încrezător.

  • O responsabilizez. Poate îndeplini sarcini ușoare.

Asta o ajută să se concentreze și să nu se plictisească. La 3 ani se poate dezbrăca și descălța singură, îți poate pune pantalonii și șosetele, căciula, își poate pune hainele și ghetele la locul lor, poate pune farfurii și pahare pe masă, se poate spăla pe mâini și șterge cu prosopul, poate șterge praful, poate desface cumpărăturile când venim de la piață sau de la magazin și le poate așeza la locul lor, poate strânge vasele de pe masă și să le pună pe chiuvetă.

  • Mă pun în locul ei pentru a crea o relație respectuoasă, fără a o forța sau pedepsi.

O tratez așa cum m-ar bucura să mă trateze pe mine un adult pe care îl refuz. Dacă prietena căreia i-aș spune că nu am energia sau dispoziția să ies în oraș ar țipa brusc la mine și mi-ar spune că pentru asta nu va mai ieși niciodată la o cafea cu mine?

  • Pun întrebările astfel încât să o direcționez subtil către rezultatul dorit:

În loc de: – Vrei să mergem în parc? spun: – Ai vrea să mergem în parc pe jos sau cu autobuzul? În loc de: – Vrei să te încalți? spun – Vrei să îți pui singură ghetele sau te ajut și eu?

Happy children in winterwear laughing while playing in snowdrift outside

Sursă foto: DepositPhotos




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.