Cum procedez pentru a nu fi un părinte prea protector?

Cred că mulți dintre noi am rezonat cu zicala ”A fi părinte înseamnă să afli că ai puteri pe care nu le bănuiai și frici pe care nici măcar nu ți le-ai imaginat vreodată”. Eu cu siguranță am simțit asta de multe ori.

Este normal să fie așa. Atunci când a apărut copilul pe lume, a apărut și acea latură nouă, de părinte, iar rolul unui părinte este să îți protejeze copilul.

Cu siguranță nu ne găsim în contextul social al copilăriei noastre. Părinții de azi aud păreri extreme: pe de o parte, știri alarmiste despre pericolele la care este expus un copil, pe de altă parte se întâlnesc cu acuzele de a fi un ”părinte elicopter” și cât de dăunător este acest stil de creștere pentru cei mici.

Este greu să împaci aceste extreme. Noi, părinții, suntem conștienți că cei mici au nevoie de spațiu pentru a explora și pentru a își dezvolta încrederea în forțele proprii. Cum facem pentru a le oferi acest spațiu pentru a explora lumea? Cum procedăm în așa fel încât să ne simțim confortabil și în același timp copilul să aibă libertatea de a face descoperiri în siguranță?

Iată câteva idei care ajută: Cum procedez pentru a nu fi un părinte prea protector_

Realitatea este că marea majoritate nu ne simțim confortabil să lăsăm copii să exploreze așa cum eram lăsați noi pe vremea copilăriei. Dar cum avem grijă de copil fără a îi știrbi încrederea în forțele proprii?

1.Putem alege o cale de mijloc între a da copilului libertatea totală și a îi supraveghea și superviza orice mișcare devenind prea protectori.

Eu am adoptat această cale de mijloc. Ea mă face și pe mine să fiu ok și dă copilului suficient spațiu:

  1. Supraveghez copilul de la distanță, fără a interacționa cu el direct.
  2. Păstrez o distanță rezonabilă pentru a lăsa copilul să exploreze fără a îl incomoda și pentru ai îi da ocazia să depășească obstacolele singur.
  3. Intervin direct doar când siguranța copilului este amenințată.

2.Am în minte beneficiile: 

Scopul meu nu este să îi rezolv copilului fiecare problemă și provocare pe care o întâlnește, ci să îi dau încredere în forțele proprii, încredere care apare atunci când copilul simte că poate face lucruri singur. Îmi doresc ca el să devină un adult încrezător și perseverent.

3.Mă asigur că cel mic știe să identifice și să acționeze corect atunci când întâlnește persoane și situații periculoase.

Străin nu înseamnă pericol. Uneori pericolul se află în proximitatea copilului, printre cei cunoscuți.

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.