Cum se descurcă copilul cu acces limitat la tehnologie într-o lume dominată de aceasta?Bine. Foarte bine.

De-a lungul timpului am auzit o mulțime de mituri despre copiii și accesul limitat la tehnologie:

1. Nu va avea ce să vorbească cu alți copii de vârsta ei. Ce va face când ei discută de personajul X din desenul animat Y?

2. Se va integra mai greu datorită faptului că este ”altfel” decât ceilalți copii.

3. Nu se plictisește atâta timp în casa fără televizor?

4. Eu când/cum fac mâncare/curățenie/lucrez dacă cel mic solicită mereu atenție?

5. Nu va reuși să utilizeze tehnologie atunci când va crește pentru că nu a învățat asta de la o vârstă fragedă.

Pe de altă parte beneficiile limitării accesului la tehnologie sunt incontestabile. Pentru fiecare  dintre obiecțiile de mai sus, există argumente și alternative valide pentru a limita accesul copiilor la tehnologie.

• Cărți, multe cărți,

eventual cărți pe baza cărora au fost făcute filmele. Cărțile stimulează imaginația, pun mintea la contribuție, îmbogățesc vocabularul, îi învață despre empatie.

• Joacă, multă joacă liberă

Va învăța să socializeze, să controleze mediul din jur. Nu există copil care să reziste chemării autentice a altui copil de a se alerga prin parc și de-a inventa vrun joc ștrengăresc cu bețe, pietre și nisip.

• Activități creative plus cultivarea obișnuitei și încrederii că poate face/fi singur

Ce face al meu copil în casă într-o zi ploioasă: ascultă muzică, ascultă povești audio, dansează, desenează, pictează, modelează plastilină, modelează nisip kinetic, răsfoiește cărțile pe care le citim împreună și se uită la imagini, face jocuri de rol de-a bucătăreasa, de-a doctorița, etc., se joacă cu Lego Duplo sau alte cuburi, jocuri cu mașinile bazate pe întâmplări din cărțile și DVD-urile audio din seria Mașini (Cars), cântă sau recită poezii la microfonul de jucărie

• Facem împreună treburile casnice iar copilul ajută după puteri. Încurajăm joaca independentă și amenajăm un spațiu comod și accesibil în care să poată explora în siguranță, singuri.

• Folosirea acestor dispozitive se învață în școală sau prin utilizarea lor

Având în sprijinul lui o imaginație bogată și abilități sociale corecte un copil/adult poate învăța orice altceva. Ceea ce este răpit unui copil de accesul excesiv la tehnologie se va recupera mai greu, cu mult efort și poate chiar cu terapie. Auzim din ce în ce mai des de părinți disperați, care nu reușesc să îl ia pe copil din fața calculatorului. De copii care plâng și se tăvălesc când se închide televizorul.

Iată doar unele dintre efectele negative ale folosirii excesive a tehnologiei, efecte dovedite de statisticile/studiile recente. Eu zic că sunt de speriat:

1. un vocabular mai sărac

2. o imaginație văduvită de imaginile prefabricate vizionate

3. viață sedentară, obiceiuri alimentare nesănătoase și obezitate

4. lipsa abilităților sociale

5. lipsa unui orar corect de odihnă

6. rezultate slabe la învățătură

7. dependență

8. anxietate

9. depresie

10. tendințe sinucigașe la vârste tot mai fragede

Nu avem de ce să ne temem de lipsa/limitarea accesului la tehnologie. Tot ceea ce le este necesar copiilor pentru a răzbi în lumea nu ține de tehnologie, ci este limitat de ea: imaginația bogată, bunele abilități de comunicare și socializare, empatia, sănătatea fizică și mentală.

Sursă: www.SapteAniDeAacasa.ro