Locuiesc în zona Șoseaua Chitilei, șosea pe care o traversez zilnic, de minim 4 ori cu sau fără cea mică de mână. Pentru cei care nu cunosc zona, sunt 4 benzi de circulație și linie de tramvai, patru benzi la care trebuie să te oprești și să te asiguri, la care ești claxonat sau grăbit de șoferii pe care ai îndrăznit să îi deranjezi cu prezența ta pe trecerea de pietoni. Poți înțepeni minute în șir pe marginea trotuarului, admirând periplul mașinilor, cu șoferii lor care au uitat să fie oameni, oameni responsabili și civilizați.  De multe ori se întâmplă să o am pe cea mică de mână plus o sacoșă grea cu cumpărături pentru bunica, care nu se poate deplasa în afara casei.

Oameni buni, oare nu puteți realiza că indiferența și inconștiența voastră ucid suflete și iau vieți? Ce le-aș spune dacă ar opri măcar o clipă ca să privească în ochii nedumeriți ai Marei când mă întreabă: – De ce nu a oprit mașina aia mami? Dacă i-ar simți mâna micuță crispată când vede mașina trecând grăbită pe lângă noi. – Oare așa ați proceda și dacă acolo, pe stradă, așteptând cuminte, ar fi copilul sau nepotul vostru?

I-aș întreba de ce nu pot fi responsabili pentru viața lor și a celor din jur? Cât de tare vă grăbiți? Așa de mult încât vi se pare normal să alerge un copil sau o femeie cu sacoșe pe trecerea de pietoni, să o claxonați pentru că a avut tupeul să nu se miște mai repede? Ce ați devenit voi acolo în mașinile voastre?

Ce îi răspund Marei care privește mirată marea de oameni care stau pe stradă lângă trecerea de pietoni? – Mami , de ce stă doamna aia pe stradă? E roșu! exclamă ea îngrijorată. – Dragă doamnă, îmi pare că ai copii acasă. Te rog, nu le da exemplul ăsta. Nu îi coborî de pe trotuar așa, nu trece strada cu ei în fugă prin locuri nemarcate. Nu vrei să facă asta mai târziu.

Cum să fac să îmi păstrez speranța? Cum să nu strigi despre inconștiența lor crasă atunci când trec în trombă pe linia de tramvai sau pe banda cealaltă deși mașina de pe banda alăturată stă și sunt pietoni angajați în trecere? Metalul caroseriei voastre vă protejează de trauma uciderii unui om? Sau sunteți atât de inconștienți încât să nu vă imaginați ce poate cauza decizia de a nu opri? Pentru că nu pot să cred că sunteți niște monștri care ați lua vieți. Mi se face un gol în stomac și mă cuprinde o tristețe amară. Mi-am învățat copilul ca la fiecare bandă să se oprească, chiar dacă e angajată deja în traversare, să nu se miște până nu opresc toate mașinile. Are 3 ani și 2 luni și o face. Cum îi explic de ce nu e în siguranță? De ce oamenii nu respectă reguli elementare de siguranță? De ce nu le mai pasă?

-Dragi domni polițiști, da, voi cei care aveți aproape în fiecare noaptea echipaj în zona, ziua unde sunteți?

– Și tu, șoferule de ambulanță, aș vrea să știi că ne-am speriat atunci când ai ieșit brusc din șirul de mașini în care staționai și ai pornit-o în viteză pe linia de tramvai fără semnale sonore! A trebuit să îmi trag copilul din fața ta! Ai văzut oare asta? Nu contribuiți cumva la salvarea vieților? Cum să iei decizia asta, tocmai tu care vezi atâtea accidente?

Și domnului care m-a claxonat în timp ce accelera către trecerea de pietoni: – Tu ești ……! Nu mai am cuvinte. Nici un calificativ nu mi se pare că ți se potrivește întru totul.

Iată cum o trecere de pietoni, vizibilă, cu marcaje bune, luminată, cum puține sunt în acest oraș, devine doar o ilustrare tristă a lipsei de reguli și de suflet a acestui oraș.

Sursă foto: Avopix