Felul cum ne comportăm cu copiii este determinant pentru părerea lor despre viață

Felul cum ne comportăm cu copiii este determinant pentru părerea lor despre viață

Felul cum ne comportăm cu copiii este determinant pentru părerea lor despre viață

Copiii învață despre viața zi cu zi, din prima zi. Cei mici sunt fini observatori. Cui dau ei cea mai multă atenție? Persoanei de care depind, celei care are grijă de ei, pe care o iubesc și o știu. De la ea învață să se simtă în siguranță și să fie încrezători. În sânul familiei vor experimenta pentru prima dată ce înseamnă să fii alinat, înțeles și iubit.

Ca părinți nu ni se cere perfecțiunea. Ea este imposibil de obținut, dar este necesar să fim conștienți de influență pe care o avem asupra micilor oameni de lângă noi, să observăm efectul benefic al empatiei și al blândeții.

Copiii se văd prin ochii noștri. Cu toții greșim. Atunci când am greșit față de cel mic putem recunoște, putem învăța ceva din greșeala aceea.

Copiii nu vin pe lume cu un plan de a manipula adulții, ci cu o nevoie imensă de iubire și de conectare. Acea legătură (acel atașament sigur) nu îi face dependenți de părinți, ci îi va ajuta să exploreze cu mai multă încredere lumea din jur, știind că au un loc sigur, în brațele mamei, loc în care își pot exprima temerile și nemulțumirile. Ei vor ști ce este calmul și blândețea tot de acolo. Tot acolo vor asculta și vor învăța cum să se comporte.

Toți copiii vor învăța să doarmă și fără mami lângă ei, toți copiii vor dori să se joace cu alți copii, toți copiii vor cerceta lumea din jurul lor atunci când sunt pregătiți.

Am auzit ”-Nu mai fugi așa la ea când plânge. Vrea să o iei în brațe. Se va învăța doar așa.” Mi-am ascultat instinctul și nu am lăsat-o să plângă singură în pătuț. Atunci am auzit ”-Treaba ta. Copilul îl ai cum îl crești (înveți)”. Nimic mai adevărat. Numai că noi nu ne putem dori ca cel mic să învețe că nevoile nu îi sunt ascultate. Bebe a stat în burtica mamei timp de nouă luni. Este învățat cu bătăile inimii ei, cu mirosul ei, cu mediul acela. Adaptarea la lumea din jur se face treptat, tot fiind lângă mami.

După perioada de bebeluși, vedem și simțim:

  • perioada aceea de testare a limitelor. Atunci cel mic testează pentru a afla ce poate și ce nu poate face, ce este social acceptabil
  • perioada de împotrivire. Copilul a descoperit că poate face lucruri singur
  • teama de separare. Copilul vrea să își vadă mama mereu. El nu stăpânește încă conceptul de timp și spațiu. Mami este în camera de alături sau a dispărut? Pentru cât timp? Va învăța. Este doar o etapă a dezvoltării.
  • lipsă a dorinței de-a împărți cu alți copii. Copilul capătă o înțelegere asupra conceptului de eu și al meu
  • tantrum-uri
  • apoi…

Cu cât citim mai mult, cu atât aflăm că toate sunt comportamente normale ale unui creier imatur care cercetează și acomodează experiențe și sentimente, așa cum poate.

Copiii sunt impulsivi pentru că nu pot altfel. Controlul impulsurilor este o trăsătură învățată. Copiii încep să stăpânească această abilitate în jurul vârstei de 4 ani și și-o dezvoltă până la adolescență. Cu siguranță adolescentul nu va mai avea impulsuri fizice ca a alerga prin magazin, dar poate scăpa câteva cuvine lipsite de amabilitatea atunci când se simte frustrat. Nu este rău cu părinții, pur și simplu a acționat impulsiv. Să fim empatici și să îi dăm șansa de a învăța ceva din greșeala făcută, fără a îl critica.

Cine a spus că este ușor să fii copil sau părinte? Nimeni. Cu siguranță. Cu tot atâta convingere trebuie să știm că, oricât de imaturi ar fi, copiii învață constant. Și are importanță ce învață. Sunt lucruri care îi ajută și ne ajută să avem o relație frumoasă.

Mediul în care trăiesc și felul în care li se răspunde nevoilor emoționale contribuie la ceea ce va crede copilul despre el, despre lumea din jur și va condiționa felul cum răspunde celorlați, inclusiv părinților.

Dacă copilul este:

  • ”educat” dur prin pedepse sau prin ridicarea vocii, el va învăța să răspundă ostil când ceva îl deranjează
  • făcut de rușine atunci când greșește, acesta se va retrage pentru a se proteja și va deveni timid
  • criticat des, dacă greșelile nu îi sunt privite ca un proces normal de învățare, acesta va învăța că doar perfecțiunea este acceptabilă. El va avea reflexul de a critica și de a învinovăți oamenii pentru greșelile lor

Dacă copilului i se răspunde cu: 

  • calmitate și blândețe, el învață că sentimentele celorlați sunt acceptabile și devine îngăduitor 
  • onestitate, fără a îl păcăli, distrage sau amăgi pentru a îi obține colaborarea, el învață să spună adevărul
  • bunătate, empatie și iubire, el învață că poate avea încredere în omenii din jur. Mai învață că părerile și sentimentele lui merită verbalizate și ascultate, învață că merită iubire necondiționată. Toate fac minuni pentru felul optimist în care se privește copilul
  • susținere și încurajări, el învață să aibă încredere în forțele proprii

Tot ceea ce plantăm în sufletul și în minte copiilor noștri vor purta cu ei mai departe în lume și vor oferi celor din jur.

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro

Felul cum ne comportăm cu copiii este determinant pentru părerea lor despre viață




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.