A avea o fiică a cărei stimă de sine este puternic înrădăcinata este mai important ca oricând.

Internetul și televiziunea bombardează noua generație cu imagini prefabricate ale frumuseții, succesului și reușitei în viață. Mai mult ca niciodată unei femei i se spune că poate fi oricine, mai puțin ea însăși. Nu i se spune că trebuie să fie fericită ci că fericirea înseamnă casa perfecta, familia perfectă și cariera perfectă. Presiunea care se pune pe femei este imensă.

Odată cu informațiile ce le sunt puse la dispoziție în lumea virtuală sau la televizor, trebuie să oferim fetițelor și filtrele corecte prin care să evalueze ceea ce văd.

Modelul principal și cea mai mare influență pentru o fetită este mama ei. Este bine să fim conștiente de impactul pe care îl avem, de idealurile pe care le inspirăm fiicei noastre, de câtă presiune vor pune pe ea în copilărie, în adolescența și mai apoi ca adult ce trebuie să funcționeze într-o societate care judecă din ce în ce mai mult.

Lucruri pe care nu le fac, pentru că văd cât rău fac unei tinere fete și pentru că și eu am suferit din cauza lor uneori:

• Nu mă plâng despre felul cum arăt, nu îmi găsesc defecte mereu

Nu vorbesc și nu pun preț pe câte kilograme am slăbit, nu vorbesc la infinit despre greșelile pe care le-am făcut, nu mă compar în mod negativ cu cei din jur.

• Nu fac pentru ea lucruri cu dorința de a îi ușura viața

Asta i-ar răpi bucuria reușitei personale. Nu-i dăunează cu nimic să încerce de 10 ori să își pună cizma până ce reușește. Iar eu voi avea răbdare și o voi încuraja iar ea va reuși.

• Nu renunț la drepturile mele 

Chiar dacă lucrez de acasă, și eu am nevoie de momente de liniște, de o pauză de cafea, de 15 minute întinsă pe canapea. Și eu trebuie să mănânc la masă (nu să îi dau ei), să îmi fac un duș, să mă îmbrac și să ma aranjez pentru a ieși afară. Și eu am dreptul să citesc puțin dintr-o carte. Și eu am nevoie de timp să citesc un contract. Îi spun asta de câte ori simt nevoia și le fac.

• Prioritizez timpul de calitate petrecut împreună cu ea

Faptul că lucrez de acasă înseamnă că de multe ori sunt acolo, dar nu sunt disponibilă pentru ea. Alături de asta vin momentele în care îi ofer atenția mea totală, în care mă așez pe covor și mă joc cu ea jumătate de oră cu Lego fără să răspund la telefon sau să fac alte lucruri. Trebuie să învețe că orice relație are nevoie de grijă pentru a se dezvolta, că oricâte ai avea de făcut la un moment dat te întorci către persoana iubită și te bucuri de ea și cu ea.

• Nu subliniez valoarea imaginii exterioare în mod exagerat

Ies și nefardată fără să fac caz de asta, hainele trebuie să fie curate și potrivite pentru ocazie, o învăț să le asorteze, dar nu mergem la sesiuni de cumpărături infinite, nu mă extaziez în fața oglinzii sau în magazin în fața unei rochii noi.

• Nu fac diferența între ce poate face ea ca fetiță și ce poate face un băiat

Nu o complimentez doar când poartă o fustă, nu încerc să îi impun anumite jucării pentru fetițe, nu îi spun că doar băieții joacă fotbal, etc

• Nu vorbesc de rău, nu bârfesc omenii din jur, nu critic non-stop, nu vorbesc de rău despre muncă, grădiniță, bunici, etc.

Vorbim despre ce putem face împreună nu despre ce fac alții greșit, îi cer păreri și idei despre activități pe care le putem avea, vorbesc despre ce fac când lucrez, despre ce idei noi am. E bine să audă astfel de discuții în casă. Am dus-o la tatăl ei le birou, îi arăt ce lucrez eu. Dacă ceva nu ne face bine schimbăm. Vreau să crească fiind atentă la ea, la ce îi face ei bine, nu la ce trebuie.

• Nu încurc rolul de mamă cu cel de prietenă și îi atribui responsabilități în casă

Treaba mea ca mamă este să o iubesc necondiționat și să o respect. O consult și implic în ceea ce facem dar îi atribui și responsabilități clare. Vreau să știe că poate și trebuie să facă anumite lucruri singură.

• Nu îi restrâng activitățile din cauza temerilor mele

E greu în mediul de azi să nu îți imaginezi scenarii care pun în pericol copilul, dar e bine ca ele să nu ajungă la copil și să nu îi limiteze abilitățile. Fetițele sunt cu atât mai mult protejate.

• Nu fac lucruri care îmi pot afecta negativ sănătatea

Nu stau la telefon prea mult. Îi explic de ce îl folosesc și cât timp va dura. I-am explicat și ce i se întâmpla când stă prea mult la televizor/tabletă/telefon, când mănâncă mult zahăr. Și eu respect ceea ce îi explic ei. Încerc să mănânc sănătos, în cantități moderate, să nu exagerez cu folosirea telefonului sau a tabletei. să citesc seara.

• Și cea mai importantă decizie: Nu fac ceea ce nu mă bucură doar pentru că este conform standardelor prin care marea majoritate evaluează succesul. 

Oare reușita se măsoară în avea un corp de foto-model și a conduce un Porsche decapotabil roșu? Poate este bine să ia decizia că altul este etalonul ei.

Aparențele nu valorează mare lucru dacă sufletului nu-i este bine.

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro