Ce ne face să fim mai optimiști, mai încrezători în forțele proprii și mai fericiți? Cum luptăm cu stresul? Sunt doar câteva întrebări pe care ni le punem uneori. Aceste întrebări devin și mai importante atunci când este vorba de copiii noștri. Copiii se îngrijorează, sunt stresați de rezultatele de la școală, de aspectul fizic, etc. Cum facem ca aceste griji să nu preia controlul vieții lor?

Atunci când copilul nostru suferă, se activează la noi instinctul de apărare. Vrem să facem ca suferința lui să dispară, să fie fericit. Și cum acționăm? Îl asigurăm că totul este bine. Că va fi ok. Funcționează asta? De cele mai multe ori, nu.

Copilul poate spune: ”-Mami, nu vreau să merg la școală. Sunt îngrijorat că nu am luat notă bună la test. (sau) Sunt îngrijorat că voi lua o notă mică care are să îmi strice media”. Părintele va spune: ”- Stai liniștit. Ai învățat. Va fi bine”. Este o conversație normală, dar care rareori are rezultatul dorit din toată inima părintele care este cât se poate de bine intenționat.

Ce ajută copilul să fie mai optimist, mai relxat și deci mai fericit?

Să petreacă timp (de calitate) cu părinții 

Este ușor de zis, dar mai greu de făcut în contextul actual. Nu a fost niciodată mai ușor să fim împreună dar atât de departe unii de alții. Ne este mai la îndemână să ne lăsăm atrași în lumea digitală. Este o capcană. Dacă întrebăm copiii ce își doresc, vom afla că apreciază timpul cu noi. Nici un copil nu va spune că cel mai frumos moment a fost când a jucat jocul X la consolă, ci când a făcut ceva împreună cu mami sau cu tati. De fapt este simplu: Le putem da copiilor 20 de minute zilnic de atenție, fără nici o întrerupere. Este suficient. Doar activități împreună. Putem alege: să citim o carte, să ne jucăm, să facem o prăjitură, să discutăm. 20 de minute pe zi.

”-Azi ai avut o zi plină. Ai vrea să ne jucăm Piticot? Ai vrea să facem o prăjitură? Ce ți-ai dori să faci împreună cu mami/tati?” ”-Cum a fost ziua ta? Ce ți-a plăcut cel mai mult? Ce ai schimba dacă ai putea la ziua de azi?”

Să audă cât sunt de importanți  pentru noi, părinții lor

Deși lucrul ăsta este real, de multe ori nu ajunge până la copil. Este esențial să arătăm copilului că știm ceea ce face, că suntem interesanți de ceea ce îl preocupă. să fim trăim împreună ceea ce simte. Copiii au nevoie să audă că îi iubim necondiționat, că suntem acolo să le ascultăm problemele fără să îi judecăm. Că ne pasă. ”-Mi-a fost dor de tine. Mă bucur seara când ne reîntâlnim. M-am gândit la tine peste zi când eram la birou. Ai fost la teatru cu grădinița. Ce piesă ai văzut? Ți-a plăcut? Lângă ce coleg ai stat în autobuz?” .

Copilul poate spune: ”-Mami, nu vreau să dorm . Îmi place să mă joc”. Părintele arată empatie, că a înțeles și auzit ce simte copilul. Cea mai simplă cale de a arăta empatie este a repeta ceea ce ai auzit, fără a adăuga altă judecată de valoare ”-Da, am auzit. Ți-ai dori să te joci mai mult cu mine. Și eu te iubesc și îmi place să petrec timp cu tine.”

Să știe că provocările fac parte din viață și să nu facă din asta o tragedie 

Fiecare generație de părinți a avut o dominantă pentru a măsura succesul copiilor lor. Noi suntem generația care ne dorim, în primul rând, copii fericiți. Nu este absolut nimic în neregulă cu asta. Doar că de cele mai multe ori asta nu înseamnă să îi protejăm de provocările și greutățile care le apar în cale, să le rezolvăm sentimentele cu cadouri și jocuri, să îi ținem fericiți cu orice preț. Înseamnă să fim lângă ei, să îi ascultăm și să îi sprijinim să facă alegeri care să îi ajute să vadă că problemele sunt temporare, că stă în puterea lor să le acomodeze, soluționeze și depășească. ”-Ești supărată pentru că îți doreai să cumpărăm acea păpușă. Este normal. Ți-a plăcut.” Dacă nu considerați că este necesară, dacă este a mia jucărie pe care copilul o cere ca apoi să o uite, nu a cumpărați doar pentru a face copilul fericit pe moment. E ok să o vrea, e ok să nu o primească. În viață nu va primi totul pe loc, pentru că vrea și atât. Trebuie să existe un balans. Copilul poate face o listă și poate primi acea jucărie luna viitoare, dacă încă și-o dorește sau poate alege una dintre multele jucării care ajung de-a lungul lunii pe acea listă.

Să fie mulțumiți/fericiți pentru ceea ce au

Părintele poate arăta copilului că se bucură de ceea ce are, de lucrurile din casă, că merge cu bucurie la serviciu. Să ne bucurăm de peisaje, de flori, de ziua frumoasă în timp ce mergem către școală/serviciu – O schimbare de focus dinspre a vorbi despre problemele noastre către a face un efort activ de a discuta despre lucruri pozitive. Este vorba despre lucrurile obișnuite, care de obicei ni se pare că ni cuvin. Studiile arată că odată ce facem acestă schimbare și acest exercițiu conștient de a vorbi despre ce ne bucură, devenim mai optimiști, mai pricepuți în a remarca ce este frumos și bun iar oamenii din jurul nostru ne răspund în același fel. Încercați să începeți conversația cu copilul prin ceva optimist: ”-Mă bucur că te văd. în loc de – Iar nu ai dormit azi la grădiniță? Iar te-ai murdărit pe haine?” ”-Ce faci? Eu sunt bine. Îmi place muzica de la radio…”

Să vadă imaginea de ansamblu din jurul lor. Să fie amabili și generoși

Tot ceea ce facem are efect asupra mediului și asupra oamenilor din jurul nostru. Putem face lucruri care ne fac să ne simțim bine pentru că ajutăm pe cineva, pentru că ne pasă de cei din familie, de prieteni, de societatea în care trăim. Studiile arată că ne simțim extraordinar după ce am făcut o faptă bună pentru cineva fără a aștepta ceva în schimb. Este minunat să știm cumva că poate cineva va face același lucru pentru noi la un moment dat. Este minunat să știm că am schimbat și am adus puțin frumos în lume. Cred că este extraordinară puterea pe care o avem de a alege să fim amabili, să lăsăm în urma noastră oamenii și locurile un pic mai bine sau mai frumoși decât i-am găsit. La fel se va întâmpla și pentru noi.

Stresul se combate printr-un mod de gândire optimist.

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro