Ce îi agită pe copii? Cum structurăm activitățile zilnice pentru a îi ajuta să rămână calmi?

Când am rămas acasă cu Mara, am început sa observ că anumite lucruri o făceau să fie foarte agitată. În ziua de azi, copiii sunt mai impulsivi în mare parte și din cauza stimulilor externi. Noi, adulții, îi putem ajuta să le fie mai ușor să își țină emoțiile sub control, limitând ceea ce e prea mult și îi poate surescita.

Capacitatea copiilor de-a fi calmi este influențată foarte mult de programul zilnic și de factorii de stres pe care îi aduce cu el. Noi, adulții, putem observa și reduce, pe cât posibil, acești factori pentru a îi menține în limita de toleranță a celui mic. Nu e nevoie să renunțăm la tot. Unii pot fi reduși, alții eliminați temporar, pentru a păstra o balanță, totdeauna fiind atenți la răspunsul copilului. Poate avem de făcut drumul acele lung cu mașina musai, dar atunci vom încerca să facem opriri mai dese, în care cel mic să facă mișcare. Odată ajunși la destinație, nu vom mai porni televizorul sau tableta, ci vom merge în parc.

Pot ajuta copilul să rămână calm evitând sau limitând lucrurile care îl agită. Ele pot fi:

• Prea putin spațiu de desfășurare și independență.

Lăsați-le putin spațiu să riște, să experimenteze, să se distreze, să ia decizii singuri. Vocea care le dictează tot timpul ceea e singur și corect poate deveni agasantă. O las să mai decidă și singură dacă vrea să împartă jucăria cu alt copil, dacă va saluta musai fix atunci când trebuie, dacă se poate cățăra undeva fără să strig: Atenție, o sa cazi! Poate îi răpesc chiar puterea de a lua acea decizie corectă, singură. Intervin doar dacă este prea riscant. Altfel, pot discuta cu ea și după, și o fac

• Graba noastră, a părinților.

Să le oferim cele 5 minute în plus, de care au nevoie, pentru a duce la îndeplinire o treaba, fie că își pun pantofii sau iau cele câteva înghițituri din micul dejun în tihnă. Am observat că Mara e mult mai receptivă și ne înțelegem mai ușor dacă nu o grăbesc

• Accesul la tehnologie (TV, tabletă). 

Toată succesiunea rapidă de imagini, servite pe tavă celui mic, pentru mai mult timp, nu face decât să îl agite. Acest timp trebuie limitat pe cât posibil. Poate fi dificil să închidem televizorul, dar în timp copiii vor deveni mai energici, mai creativi și mult mai liniștiți

• Prea puțin timp în aer liber.

Copiii au nevoie de minim o oră de joacă, în aer liber, pe zi. Se întorc cu forțe noi și pregătiți să se concentreze la activitățile de învățare

• Lipsa timpului pentru a se juca efectiv. 

Am observat că, după pregătirea mesei, baie, cumpărături, uneori rămâne prea puțin timp de joacă efectivă pentru Mara. Am pus la punct un program care ne permite tuturor să fim mulțumiți

• Prea multe activități organizate (structurate):

dans, limbi străine, înot, pian. La vârste mici, joaca independentă trebuie să fie dominantă în raport cu activități organizate, care au o structură fixă

• Prea multe ieșiri în oraș:

mese, teatru, film. Toate astea îi pun pe copii să stea nemișcați, să aștepte prea mult, anticipând. E greau pentru ei să reușească să controleze această așteptare

• Prea mult timp în mașină:

grădiniță prea departe, cercuri de activități și cursuri în cealaltă parte a orașului, în weekend. Pe noi, adulții, ne agasează statul în trafic. Dar pe un un copil? Pentru ei e cu atât mai greu

• Prea putin timp acasă.

Acasă e zona lor de siguranță, de liniște, de familiar. Aici își reîncarcă bateriile. Uneori asta e tot ce le trebuie. Nu cursuri, teatru sau alte activități organizate.

Este greu pentru cei mici să navigheze prin lumea noastră agitată fără a își pierde calmul, dar stă în puterea noastră să-i ajutam ca acestă călătorie să fie una cât mai plăcută.

Sursa foto: www.SapteAniDeAcasa.ro