Diversificarea și evitarea tensiunilor la masă: Care sunt lucrurile pe care le putem face pentru evitarea tensiunilor la masă? Cum să avem un copil cu apetit sănătos?
Copilul face 6 luni și intrăm perioada optimă pentru începerea diversificării. Ce putem face pentru a ușura această etapă și a face din luarea mesei o experiență plăcută pentru copil dar și pentru mămică?
Când copilul este mic masa se este luată acasă. Pentru el masa poate fi plăcerea de a mânca, în familie, alături de cei dragi.
Eu am fost un copil și sunt un adult care are o relație deficitară cu mâncarea. Mă tem să încerc lucruri noi, nu tolerez texturile cu fibre ale alimentelor, beam apă în timpul mesei și am mâncăruri de care nu mă pot atinge în ruptul capului, deși e clar că nu e nimic în neregulă cu ele. Sunt conștientă de asta încă din adolescență, când am început încet să urmăresc și să schimb relația cu mâncarea. Până la 6 ani m-a hrănit mama, până la adolescență am mâncat doar vreo 3 tipuri de alimente cu plăcere. A fost clar că doresc ceva diferit pentru Mara, că vreau bucuria meselor în familie nu tristețe, angoasă și curse de ajuns copilul din urmă cu lingura plină.
La 6 luni, când s-a pus problema începerii diversificării, aveam un plan de abordare
care pentru noi a funcționat corect. Pot spune cu certitudine că Mara se bucură de mesele în familie și că îi place să mănânce.
M-a sfătuit și doctorița pediatru.
Toate deciziile care țin de sănătatea Marei sunt verificate întotdeauna de ea. I-am spus despre planul meu și ea a fost de acord adăugând sfaturi valoroase.
Copilul trebuie să înțeleagă că masa este un eveniment în familie, că este timpul nostru împreună, să vadă care sunt obiceiurile la masa de foarte mic.
Am mâncat cu Mara în brate încă de când era bebeluș. Am lăsat-o să ne vadă, să ne observe. Nu poftesc, sunt doar curioși, învață și vor ști ce să facă când va veni vremea să mănânce. Se învață cu mirosuri, aud explicațiile părinților, învață obiectele.
Cum a început să stea în șezut am achiziționat un scaun de masă de calitate
și am așezat-o în el, întâi cu niște jucării pentru a face ușoară adaptarea la poziția nouă și a ma asigura ca e ok sa stea acolo. Apoi am început să o așez la masă cu noi. Scaunul l-am cumpărat când avea 5 luni și jumătate și diversificarea am început-o pe la 6 luni.
Am scos repede jucăriile și i-am spus că acum stă doar cu mama (și tata) la masa și ca în curând va mânca și ea.
Am achiziționat lingurițe de silicon de la Primii pași, castroane cu ventuză și am lăsat-o sa se joace cu ele, să le guste, sa le atingă. Am avut mai multe modele. Nouă ne-au plăcut cel mai mult cele de la Primii Pași. Lingurițele sunt suficient de adânci pentru a da și supă sau mâncăruri mai lichide, bolurile se fixează bine iar raportul calitate preț este optim. Am avut și cănița cu pai de la ei care a ajutat-o pe Mara foarte mult să facă trecerea către a bea din sticlă devreme. Tot ea a înlocuit biberoanele pentru lapte.
La sfatul doctoriței noastre pediatru, regula numărul unu a fost: fără jucării la masă, fără televizor (la care ne uităm foarte putin spre deloc), fără alte activități care sa o distragă de la activitatea de a mânca.
Puteți pune muzică, inventați rime despre alimente. Atmosfera trebuie să fie plăcută dar nu de joacă. Mi-a spus: pune-i muzică, cântați despre mâncare, las-o să o miroasă, să o atingă. Nu o certa, nu o forța, nu iți arată dezamăgirea că nu a mâncat dar mai ales nu te stresa. Copilul simte. Copii nu mor de foame. Știu exact cât și cum le trebuie.
Întotdeauna, de când era foarte mica, am implicat-o, consultat-o și i-am explicat în avans ce urmează să i se întâmple.
Am observat că așa e mai calmă. Am aplicat asta pentru toate activitățile noastre.
Apoi am ales de comun acord cu doctorița un plan de diversificare amănunțit etapizat pe zile.
Mi-a trimis un ghid complet. Noi am început cu fructele, dar Mara mănâncă perfect și legume. Am făcut o diversificare mai rapid, în sensul ca am eliminat o cantitate mai mare de lapte, pe care am înlocuit-o cu alimente solide. Am fost forțați și de faptul că Mara are o ușoară intoleranță la lactoză.
Alături de doctorița noastră pediatru, am învățat să am încredere în semnele pe care mi le dă copilul
încă de când era mică, iar eu eram foarte temătoare. A avut o perioada în care nu a acceptat laptele. Am căutat și înțeles motivul, nu am forțat-o și nu am făcut caz de asta lângă ea. Apoi lucrurile au revenit la normal, iar ea a băut bine iar laptele. Am verificat desigur să nu existe cauze medicale pentru refuzul mâncării, era doar o erupție dentară în forță. Mara are o hernie ombilicală, așa că investigăm serios când pare ca are un disconfort stomacal mai accentuat.
Prima linguriță de suc de portocale…am pe undeva poza :). Mara a fost încântată. I-a plăcut cam tot ce i-am oferit. Am lăsat-o pe ea să decidă când acceptă un aliment. Dacă refuza reveneam cu el peste 2 săptămâni.
Nu i-am dat mâncare la borcănaș sau orice alt aliment cumpărat din comerț.
Are alt gust decât mâncarea făcută în casă și nu este la fel de sănătoasă.
Nu-i dau zahăr nici acum decât foarte rar și când nu am de ales.
Folosesc mierea pe post de îndulcitor în limita a 1-2 lingurițe per zi, după vârsta de 1 an, pentru a evita riscurile.
Am gătit divers și am introdus texturi diferite devreme,
biscuiți de casa pe care sa ii roada, piureuri zdrobite din ce în ce mai putin.
Nu am sa detaliez ce alimente i-am dat și când se începe diversificarea, pentru ca eu cred ca asta ține de fiecare părinte și de preferințele copilului lui, de sfatul doctorului și de cât de pregătit este copilul pentru a accepta mâncarea. Copilul trebuie sa poată sta drept într-o poziție corecta în șezut și să fie pregătit să înghită, nu să împingă mâncarea afară cu limba.
Câteva lucruri care ne-au ajutat (și încă ne ajută) pe noi:
-
Dați un exemplu bun copilului. Mâncați sănătos și stați la masă împreună.
Masa e mai bună alături de cei dragi. Nu lăsați copilul să mănânce singur.
-
Nu transformați masa într-un etalon al succesului vostru.
Talentul și efortul mamei în bucătărie au prea puțin de-a face cu dorința celui mic de a papa. Copilul se poate să refuze mâncarea oricât de bună ar fi și nu trebuie să o mănânce doar pentru ca v-ați chinuit 2 ore sa gătiți.
-
Explicați și iar explicați, cu calm și constanța.
Pe la vrun an încep luptele pentru supremație. Cel mic va explora, în siguranța iubitoare a casei, limitele care i se impun. Va refuza doar din dorința de a vedea ce se întâmplă. Spuneți calm: Mâncarea ajunge în stomac și îți dă energie să faci activități, să te joci, te ajută să fii sănătos.
-
Masa este despre mâncare. Fără TV, fără jucării.
Toată lumea stă la masă, mănâncă și se ridică cam în același timp.
-
Fără prea multa apă în timpul meselor.
-
Învățați-i recunoștința lucrurilor simple
– Fiți bucuroși că sunteți sănătoși, că aveți mâncare pe masă, că vă aveți unul pe altul. Copilul simte tot, vrea unde e bine, frumos și relaxare.
-
Aveți încredere în copil, în capacitatea lui de a își regla apetitul în funcție de nevoi,
nu fabricați așteptări și nu anticipați cât va manca copilul sau cât de mult ii place mâncarea. Este o tensiune care nu trebuie adusă la masă. Copilul o percepe și poate conduce la schimbări de atitudine versus mâncare.
-
Dacă refuză masa nu faceți caz, nu îi oferiți explicații
(-A, deci nu iți place pentru ca e verde!) pentru ca și le va însuși și le veți auzi mai târziu din gura lui. Un simplu: -Am auzit ca nu mai dorești să mănânci. Ești sigur? Următoarea masă este… După ce i-ați adus asta la cunoștința, respectați-i decizia și țineți-va de a voastră.
-
Nu oferiți copilului gustări prea multe
între mese, înainte de masă și în nici un caz imediat după masă. Se va învăța ca oricum primește ceva care să îi aline temporar senzația de foame. Și mai grav dacă acel ceva e dulce.
-
Nu legați masa de beneficiul ulterior al unui desert. Nu bonificați.
Nu merită un premiu pentru ca mănâncă. O face pentru el. Pe voi nu vă premiază nimeni ca ați mâncat supa din farfurie.
-
Orarul de mese trebuie să fie regulat și numărul de mese fix.
-
Oferiți porții mici.
Nu umpleți farfuria cu vârf. Asta îl va descuraja pe copil. Mai bine cere supliment.
-
Pregătiți 2-3 variante pe care sa le oferiți.
Nu îi dați o mie, nu alergați la aragaz să faceți altceva. Sunteți și voi oameni. Învățați copilul că poate alege din ceea ce deja exista, eventual consultați-l, când mai crește, referitor la ce ar dori sa mănânce: -La prânz dorești broccolli sau pilaf? Nu dați prea multe opțiuni. Îi va fi dificil să se decidă. Doua sau trei este suficient.
-
Serviți alimente de calitate pentru toată familia.
-
Puneți limite și stabiliți reguli.
Este corect să mâncați și voi ceva ce nu este în limita de vârstă a copilului. Pregătiți și pentru el ceva. Explicați-i ce va putea mânca când va mai crește și oferiți-i ceea ce are voie atunci.
-
Nu emiteți opinii despre apetit
(-Văd ca nu iți place papa, dar e bună) și cât ar trebui să mănânce (-Știu că mai ai loc în burtică, mai ia 5 linguri și gata). Copilul știe mai bine. Gata e gata, după o scurta verificare a faptului că nu glumește. Copii au cele mai ciudate glume. Prima gluma a Marei a fost că tușește și că s-a înecat. Nici nu vorbea încă. Când veneam repede să văd ce are se tăvălea de râs. Mai apoi, pe la 1 an, zicea gata, gata am păpat tot. Și farfuria era plina. O întrebam mai papi sau ai terminat și pot ridica farfuria? Și ea zicea: -Da…vreau, vreau papa.
Acum Mara mănâncă cot la cot cu noi. Gătesc sănătos pentru toți la fel.
La bunici se procedează la fel. Adică: cu foarte putină sare, cu ulei de măsline în cantități infime, fără prăjeli, fără zahăr. Mâncăm pâine neagră, fără conservanți, în cantități foarte mici.
De la 1 an și 8 luni am eliminat scaunul de masă pentru copii
și l-am înlocuit cu un scaun cu brate cu pernă înălțătoare. Am dorit să învețe să fie atentă că nu o susțin centurile, mai apoi, la 2 ani, am alăturat o măsuță pentru copii lângă masa noastră unde a mâncat până la 3 ani, când și-a exprimat dorința să stea la masă cu noi, pe scaun de adult. Scaunul de masă l-am păstrat câteva luni în balcon și o lăsam să stea în el oricând dorea pentru a face o tranziție lina. Apoi i-am explicat că ea a crescut și că scaunul de masă îl va folosi un bebe. A înțeles, i s-a părut corect.
Și încă ceva ce noi am făcut și care mi s-a părut că ține de siguranță. Nu oferiți copilului mâncare în orice condiții și oricând, chiar dacă e ora pentru masă sau pentru gustare. Nu e igienic și nu e sigur ca atunci când va fi mai mare să alerge cu mâncarea în mâna sau în gură prin parc. Mara știe că, dacă dorește să ia o gustare, se așează la masă sau pe bancă sau că putem ronțăi ceva când ne plimbăm agale de mână către parc. Și noi adulții facem asta. Nimic nu se compară cu un biscuit cu miere pe banca în Kiseleff admirând frunzele, cerul și fântâna arteziană.
Bucurați-vă de clipă! Fericirea e aici!
Sursa foto: www.SapteAniDeAcasa.ro