M-am trezit fără vlagă, ca de obicei. Nu îmi plac diminețile, îmi plac după amiezile leneșe și serile răcoroase. Dar nu mă dau bătută. Scot capul din pernă ca vai de mine și ma forțez să îmi adun fărâma de energie și să formulez primul gând coerent al zilei, altul decât că patul e călduț, că pilota cu flori e pufoasă și foșnește atât de plăcut. Uneori dorința de a dormi e viscerală. Știu că un gând pozitiv mă va face mai puțin morocănoasă. Oricine mă cunoștea înainte de Mara, știa ca nu poate conta pe mine până pe la ora 10, când soarele e sus sus pe cer.

Acum am o minune de copil, care nu-i matinal, dar nici chiar ca mine nu e. Eu vreau musai să mă bucur de orice secundă cu ea, chiar și de nesuferitele astea de dimineți, așa că dau repede căutare după un gând pozitiv. Podeaua e rece și în pat e așa cald…nu, nu..nu-i bun gândul asta ….

Primul motiv valid e Mara și moaca ei zâmbind. Leșin de fericire să o văd chiar și atunci când abia mă târâi către patul ei. Primele 10 minute după ce mă trezesc sunt moale ca fularul. Când ai copil, așa ceva e inadmisibil. Trebuie să fii rapid și conștient la 5 dimineața când schimbi scutece.

Uneori și Mara e ciufulită dimineața, pentru că așchia nu sare departe de trunchi. După ce se asigură că vin la ea și o iubesc nițel, că îmi lipesc nasul de obrazul ei cald,  că o miros zice brusc: – Acum pleacă! Eu mai stau în pat! Ia te uită, chiar mai puteam să dorm 5 minute îmi zic.

Apoi ochii încep să vadă, îmi aduc aminte că îmi iubesc casa, că îmi place să fac micul dejun pentru noi, să mâncăm împreună noi două, să facem apoi planuri pentru ziua ce urmează, să ne jucăm și să o vad fericită.

Pentru a depăși disconfortul trezitului de dimineață:

1. Nu stau în pat. Mă ridic chiar dacă nu îmi vine să fac asta
2. Gândesc pozitiv
3. Mă apuc de făcut lucruri
4. Pun muzică
5. Mănânc ceva bun. Aportul caloric mă ajută, plus că sunt o gurmandă înnăscută

Dimineți frumoase să avem!

P.S. În weekend deleg uneori prepararea micului dejun și mai fur câte jumătate de oră în culcuș, că n-o fi chiar așa grav …

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro