Prima zi din an în familie – Bucurii simple, liniște, prezent

Cum știu că ne e bine? O simt. E ca o mare lină, pe care o admir de pe mal dar nu vreau să mă ducă nicăieri. E liniște și e așa de bine. Nu mai fac călătorii imaginare spre cum ar fi, dacă ar fi, spre aș putea mai bine sau aș vrea mai mult. Nu mai simt nevoia să o fac și Ce bine îmi e! Eu, cea învățată că pot mai bine și mai mult mereu, mi-am găsit liniștea, țărmul meu fericit. Culmea e că nu a trebuit să merg prea departe, să muncesc ore în șir. Am început să înțeleg ce mă ducea departe de mine.

Durerea se poate trăi și accepta. Prezentul e acum și aici, cu mine imperfectă, fericită și tristă, cu încredere și temeri, cu râs și plâns.

În timp ce masa se zgâlțâia și Mara își mesteca fericită mâncarea dând din picioare, mi-am dat seama că este primul Revelion când nu alerg undeva, când nu încerc să fac ceva deosebit, altfel. Am toți oamenii dragi în suflet, le-am scris și am vorbit cu ei, chiar dacă nu îmi sunt aproape fizic.

Ce o pot învăța pe Mara anul asta? Să fie împăcată cu ea, să știe mereu că să fii fericit și să iubești e cel mai important lucru și cea mai mare realizare, că a trăi frumos azi, e baza zilei de mâine.

Să va fie bine!

Sursă foto: www.sapteanideacasa.ro