Putem să ne facem obiceiul de a fi mămici fericite! Este la îndemâna noastră. Este decizia noastră.

Vin dintr-o familie cu un fel de-a gândi negativist. Expresia cu ”drobul de sare” a funcționat perfect pentru mama, care m-a apărat cu ferocitate de toate pericolele existente, dar și de cele închipuite. Și uite așa, am ajuns să învăț să merg pe bicicletă la 30 de ani, deși am avut un Pegas roșu superb cu care nu am ieșit din casă decât foarte rar pentru că era periculos. Minusul cel mai mare, al faptului că am fost crescută de un părinte prea protector și anxios, a fost că văd pericolul și răul înainte de orice bine. E un lucru cu care trebuie să lupt zilnic. E un mod asumat de-a mă relaxa și de-a fi fericită, fără să încerc să previn sau să repar orice în jurul meu.

Nu o acuz pe mama. A făcut ce a putut mai bine.Restul ține de mine acum și aici.

Pe la 15 ani, când eram o adolescentă conștientă de fiecare gest și prea puțin fericită, am pornit într-o călătorie asumată pentru a îmi găsi liniștea, pentru a fi mai indulgentă cu mine. Merit să îmi fie ușor și frumos. Iar felul cum percep lumea din jur e determinant pentru gradul meu de mulțumire și fericire.

Am învățat să pun accent pe ce mă bucură, să remarc, să nu iau ca pe un dat al lucrurilor fericirea.Nu o las să treacă pe lângă mine neobservată doar pentru a mă împiedica de următoarea problemă și a o discuta la infinit. Prefer să discut fericirea mereu.

Viața e făcută din atâtea bucurii care merită remarcate, observate și însușite, mult mai mult decât supărările.

Ce mi-a bucurat ziua de azi:

• zâmbetul și obrazul boțit de pernă al Marei dis de dimineață
• cana mea frumoasă, cafeaua decofeinizată îndulcită cu miere și aromată cu un praf de scorțișoară
• faptul că Mara mi-a cântat jumătate de cântec în engleză
• prietena mea care mi-a împrumutat un laptop pentru a îl înlocui pe cel stricat
• draperia frumoasă achiziționată la reduceri. Dormitorul bunicii va arăta mult mai bine
• Mara care și-a pus bucata de susan cu miere în castronul luat din dulap și a mâncat-o la masă
• vorba în șoaptă de seara, de pe canapea, lipită cu capul de umărul lui
• muzica bună de la un post de radio în timp ce navigam prin blocajul din pasajul Victoriei

Ce m-a supărat:

• aerul rece când am scos nasul de sub pilota pufoasă
• laptopul care s-a decis să se strice fix când aveam de lucru și nu aveam bugetată o achiziție nouă
• șoferul care a ieșit de pe străduță în tromba silindu-ne să punem o frână care a speriat-o pe Mara
• zgârietura obscena de pe capota mașinii și faptul că mă uit la ea de ceva timp și mă voi uita încă. Nu mă pot dispensa 3 zile de mașină, cât durează pentru a o vopsi

Și iată-mă la sfârșitul acestei zile, rele ar spune unii. Totuși mie îmi e cald și bine. Știți de ce? Pentru ca îi am pe cei dragi lângă mine, îmi umplu nasul și sufletul cu mirosul lor, pentru ca zbor alături de ei pe aripi de vis, pentru că reușim zi de zi sa vedem jumătatea plină a paharului, să simțim fericirea și să o lăsăm sa fie victorioasă. Aleg să fiu fericită!

Vreau ca fiica mea să știe că e responsabilă de propria fericire în aceiași măsură în care este responsabilă pentru nota luată la scoală. A alege să fii fericit funcționează. Nu înseamnă să ignori ce e rău, doar să nu îl lași sa te copleșească și să îți dicteze viitorul.

Și optimismul e un obicei care să învăță și apoi devine stil de viață. Fiți fericite! O zi oricât de rea poate fi făcută mai buna dacă îi găsiți frumusețea. O mamă fericită are o influență benefică asupra familiei și un copil mai relaxat.

Căutați fericirea cu ochii și cu sufletul! Trăiți-o cu fiecare pas!

Sursă foto: Avopix.com