De ce e important să privim în ochi copilul cât mai mult, să avem stabilim des un contact vizual părinte-copil?
-Uită-te în ochii mei copile!
Ce m-a frapat cel mai mult când am ieșit prima dată din Romania? Faptul că oamenii păreau atât de diferiți de noi. La prima vedere nu mi-am dat seama de ce. Apoi încet, încet am început să remarc că par mai receptivi. M-am întrebat de ce îi percepeam așa. Pentru că mi se întâmpla des ceva ce, aici, la noi nu prea vezi: să fiu privită în ochi și să mi se zâmbească. Oamenii păreau mai puțin temători să ia contact vizual, mai conectați la lumea din jurul lor.
Acum având copil și fiind destul de des între copii, am observat cât de relaxați și fericiți sunt ei. Ei nu pun acea barieră, nu își întorc fața de la noi, nu privesc în jos sau în telefon pentru a nu le citi sufletul. Ochii lor sunt o carte deschisă care ne arată bucurie și tristețe, furie și speranță. Nu degeaba se spune că ochii sunt ferestrele sufletului.
Ce ne face să ne simțim văzuți și valorizați? Contactul vizual.
Este ceva ce nu îi voi refuza niciodată copilului meu. Voi face un efort conștient să fiu prezentă. Uneori lumea mea de adult mă acaparează și gândurile și ochii îmi fug de la ea. Poate că sunt lângă ea fizic, dar asta nu e tot. E esențial să fiu prezentă trup și suflet, cât mai mult timp posibil, cât mai des posibil. Să o văd.
De ce e important să îi privim pe copii în ochi cât mai mult, să avem stabilim des un contact vizual părinte-copil?
- pentru că așa stabilim o legătură durabilă și valoroasă cu ei. Un copil care se simte văzut, se știe iubit.
- pentru că orice am comunica cu vorba, nu are valoare, dacă nu e comunicat și cu ochii. Ei sunt și oglinda sufletului. Imaginați-vă că soțul vă spune: – Întinde rufele, te rog! Eu sunt obosit, în timp ce stă pe canapea și se uită la televizor, sau vă spune asta întorcându-se către voi și privindu-vă în ochii astfel încât puteți vedea, simți și înțelege solicitarea lui. Căreia i-ați da curs? Cam așa e și pentru copiii noștri.
- pentru a îi învăța să fie prezenți, receptivi. Inteligența emoțională se educă. Le va prinde bine să știe cum să citească și să interpreteze emoțiile din ochii altora. Cum să le comunice pe ale lor din priviri. De la noi învață asta.
- pentru a le crea un mecanism sănătos de relaționare cu ceilalți. Vream să fie la fel de relaxați atunci când privesc pe cineva ca atunci când i se adresează.
- pentru a considera contactul vizual un mod natural de comunicare. Este cel mai simplu și cel mai eficient. Dar cât mai știe din asta noua generație? Cât de cunoscută vă este situația în care, la o masă, în restaurant stau câțiva oameni care nu își vorbesc, dar privesc insistent ecranul telefonului?
M-ar bucura să pot crede că noua generație va pune mai mult accent pe contactul vizual și pe cel verbal. E ceea ce ne definește ca oameni. Timpul ne este acaparat de ecranele telefoanelor, tabletelor și calculatoarelor. Ar trebui să facem un efort conștient și să schimbăm o privire amabilă și zâmbitoare în autobuz.
Să învățăm noua generație să privească și să se lase priviți, să comunice vizual și verbal. Copiii noștri se nasc cu dorința de a comunica din priviri. E primul mod în care înțeleg și interacționează cu mama, cu lumea din jurul lor. Ține de noi, părinții să practicăm și să încurajăm comunicarea prin priviri!
Sursă foto: Avopix.com
