De ce este bine să nu mințim copiii:

Ce bine ar fi să nu mai auzim expresii de genul:

-Trebuie să mergem acasă pentru că se închide parcul! (în miezul zilei)

– Nu am bani la mine acum să îți cumpăr jucăria asta!

-Nu te uiți le televizor decât puțin pentru că se termină bateria la telecomandă  și apoi nu îi mai putem da drumul! (am citat-o pe bunica, care cu toate bunele ei intenții e condusă de frica de a nu supăra copilul, așa că alege calea mai ușoara și greșită).

De ce este bine să nu mințim copiii? Pentru că:

Ne dorim să creștem viitorii adulți responsabili, capabili să gestioneze în mod rezonabil refuz,

chiar dacă nu sunt de acord cu el în totalitate, la prima auzire. Îi dorim oameni capabili să își înfrâneze pornirile pentru a le analiza și a lua o decizie fundamentată.

Ei, copiii și nepoții noștri, ne iubesc, au încredere nelimitată în noi acum. Este un capital valoros care, dacă nu este gestionat cu grijă, se va epuiza repede.

E bine să avem grijă ce facem cu aceste sentimente curate. Ei nu mint. Suntem etalonul lor. Cred ca asta e cea mai mare responsabilitate pe umerii cuiva. Să fie un exemplu bun. Să iubească cu respect, fără a fi ghidat de frica de a supăra copilul. Cred că mulți așa greșim. O văd că se bucură în parc, dar ar trebui să plecăm acasă pentru ca ea să doarmă. O mint sau îi povestesc că mai stăm 10 minute și apoi vom merge să punem masa împreună și apoi e timpul pentru somn? Îi explic rezonabil că fără somn va fi obosită și nu va avea energie să se joace seara.

Putem să le explicăm de ce nu se poate ceva ce își doresc

Explicăm de zeci și sute de ori în tot atâtea zile. Suntem constanți, fermi și curajoși în fața celor mici. Le dăm un exemplu bun despre cum susții lucrurile în care crezi și cum le obții rațional, vorbind, fără minciuni, amăgiri, sau constrângeri.

Nu le spunem că nu intrăm în magazin pentru că e închis când soarele este sus pe cer. Mai bine vorbim cu copilul înainte de plecare, explicăm care va fi traseul, ce urmează să facem, ce și când poate cumpăra de la magazin. –Mergem întâi în parc, apoi la magazin pentru a lua câteva lucruri, care ne sunt necesare. Hai să facem o listă și tu mă ajuți să nu uit să iau ceva. Copilul se simte util, are un scop. Veți vedea cât de bine puteți colabora, fără tensiuni. Dacă cere ceva în plus rămâneți fermi și comunicați: –Am auzit ce îți dorești, dar noi am stabilit o listă acasă împreună și luam ce am hotărât și e necesar.  Dacă îl dorești foarte mult și e necesar îl punem pe lista de acasă și îl cumpărăm altă dată.

Se poate să respectăm copiii. Sunt doar niște adulți în devenire

Îi învățăm că nu-i frumos să ne mintă, dar ce exemplu primesc de la adulții din jur?

Toți copii sunt deștepți, iubitori și dornici să ne facă pe plac nouă, celor pe care îi iubesc și cărora le încredințează viața și sufletul lor. Ei trebuie doar susținuți, încurajați cu iubire, răbdare și RESPECT.

De ce să nu le dăm lor, celor mai importante ființe din viețile nostre, ceea ce dăm atât de ușor șefului sau angajatului de la poștă? Eu nu îmi mint colaboratorii că nu le trimit e-mail-ul pentru că nu am curent și nici nu ridic vocea la ei pentru că mă grăbesc să ajung în altă parte.

Amăgirea sau minciuna sunt o cale mai ușoară, în anumite circumstanțe, dar pe termen lung devin periculoase și se vor întoarce împotriva noastră. Cum vom aborda adolescentul care ne minte?

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro