Atașamentul sigur reprezintă cea mai eficientă formă de educație

Atașamentul sigur reprezintă cea mai eficientă formă de educație

Atașamentul sigur reprezintă cea mai eficientă formă de educație

Am fost crescuți și învățați că trebuie să ne respectăm părinții. Respectul a fost privit, prea mult timp, ca ceva unidirecțional, de la copil către părinte. Copilul ”trebuie” să fie cuminte și să își asculte părintele. Dar părintele? Poate și trebuie, la rândul său, să fie el iubitor, blând, calm, să asculte și să accepte copilul cu bune și ”rele”, fără a îl eticheta, a îl amenința, manipula sau umili?

O relație înseamnă legătura între oameni. Atașamentul sigur, acel sentiment de afecțiune puternică al copilului față de părinte, înseamnă siguranță emoțională. Copilul trebuie să audă și să simtă că este iubit necondiționat, că brațele iubitoare ale părintelui îi pot oferi liniște și echilibru emoțional.

Frumusețea unei relații oneste cu copilul este răsplătită prin a avea un copil mai sigur și mai fericit. 

Ni se spune despre copii că sunt prea mici pentru a ști, apoi că ne manipulează prin plâns, că vor prea mult în brațe…

Un copil căruia i se răspunde cu blândețe și calm, un copil care este ținut în brațe atunci când plânge, care nu este amăgit sau pedepsit pentru se comporta mai bine, este un copil care învață corect.

Teama de a pierde iubirea părintelui nu învață nimic copilul decât că nu merită să fie iubit pentru că a făcut ceva rău, pentru că este rău. Părintele pierde legătura emoțională, cea care îi permite să educe. El lasă copilul singur, fără a înțelege ce trăiește, fără a îi putea explica mai apoi ce ar putea face.

Copiii își iubesc părinții mai presus de orice. Pentru ei suntem cei mai frumoși și cei mai buni. Ne urmăresc cu atenție, ne ascultă și ne imită pentru că au încredere totală în noi. De la noi învață și tot noi suntem beneficiarii bunelor învățăminte pe care le oferim copiilor. 

Luptăm să ne facem copiii independenți uitând de cele mai multe ori că independența înseamnă siguranță, înseamnă pași făcuți în siguranța familiei. Acolo se dezvoltă independența, în brațele și sub privirea iubitoare a părinților. Este un proces gradual.

Atașamentul sigur este cel care îi dă aripi copilului să exploreze lumea și tot el îl aduce în brațele mamei atunci când s-a lovit și plânge. Și da, tot atașamentul ne va aduce adolescentul acasă. Tot acel model de legătură afectivă sigură îi va spune că ne poate povesti ceea ce trăiește fără a fi criticat, cenzurat sau pedepsit.

Atașamentul sigur este:

Onest: Părintele învață copilul, prin puterea exemplului, că a greși este uman și permis. Că este mai important ceea ce ai învățat din greșeala ta. 

  • Ascultăm ceea ce are de spus copilul atunci când a greșit sau când este supărat
  • Sentimentele copilului sunt validate și acceptabile. Vom învăța copilul să își modereze impulsurile și comportamentul, treptat, fără a îi cenzura trăirile.
  • Recunoaștem când am greșit și vorbim deschis copilului despre asta
  • Ne cerem scuze atunci când am greșit față de copil
  • Mulțumim copilului atunci când face ceva pentru noi
  • Recunoaștem meritele copilului atunci când a avut un comportament frumos
  • Nu presupunem că suntem mai deștepți decât copilul doar pentru că avem mai multă experiență de viață
  • Nu mințim și nu amăgim copilul
  • Nu îl pedepsim

Blând și iubitor: Părintele nu se va folosi de teamă pentru a disciplina copilul și a îl face să se comporte cum dorește el

  • Copiii învață echilibrul emoțional. Ei învață calmul de la noi
  • Supărarea părintelui sporește anxietatea copilului care va reacționa mai puternic dacă se țipă la el sau dacă îi este teamă de pedeapsa pe care o va primi sau pe care o anticipează în virtutea obișnuinței
  • Un copil care are o reacție exacerbată este un copil care are un disconfort fizic sau emoțional. El caută înțelegere și iubire și doar ele îl pot ajuta să se liniștească pentru ca, mai apoi, să își poată asculta părintele când îl educă. Educația nu se face la nervi. Teama blochează creierul unui copil în modul de alertă fugi sau apără-te. Pur și simplu nu va putea auzi ceea ce îi spunem. Prioritar este să îl ajutăm să se liniștească , să se echilibreze emoțional. Apoi putem educa eficient, fără a critica.

Bazat pe siguranță și obiceiuri sănătoase: Adultul este cel matur. El va stabili limite cu încredere și cu tact.

  • Părintele trebuie să aibă așteptări realiste. Copilul este imatur emoțional și cognitiv. Această maturizare nu poate fi grăbită dar poate fi cultivată corect. Copilul trebuie învățat să identifice și să își trăiască sentimentele. Copilul este deștept. El învață și acumulează într-un ritm extraordinar. Are aptitudini, abilități și un caracter bine definit. Ele nu vor fi ignorate ci vor fi încurajate.
  • Părintele trebuie să își înțeleagă temerile și să își modereze reacțiile. Poate că simt că pot pierde iubirea copilului atunci când țipă și mă lovește. Poate mi se pare nedrept sau rușinos că plânge. Oare eșuez ca părinte? Realitatea este că cei mici vor face mereu lucrurile pe care nu știu cum să le facă. Așa învață. Ei vor testa mereu limite, nu pentru că sunt răi, ci pentru a învăța ceea ce este acceptabil. Ei vor refuza să facă ca noi. nu pentru că nu ne respectă. ci pentru că se dezvoltă cognitiv și descoperă că sunt o persoană independentă și experimentează cum este să iei decizii. Nu vom lua personal ceea ce face copilul.
  • Părintele trebuie să își înțeleagă și să își asume rolul.  Eu, părintele, sunt adultul. Eu sunt exemplul și eu voi ajuta copilul să ia deciziile corecte cu calmitate și cu încredere. Copilul are nevoie de somn. Rolul meu este să mă asigur că cel mic doarme suficient, că nu mănâncă prea multe dulciuri, etc. Poate că nu îi place asta și este dreptul lui să o spună, dar este responsabilitatea mea să nu mă simt vinovat sau atacat de supărarea lui și să îl ajut cu calmitate să facă ceea ce știu că îi face bine.

De la suflet la suflet: optimist și pozitiv. Atașamentul sigur poartă în el toată încrederea și bucuria de a fi cu copilul nostru, în orice condiții

  • Pentru a corecta trebuie mai întâi să te poți conecta cu cel mic. Părintele va educa pozitiv și va petrece cât mai multe momente cu cel mic. Se va juca, își va manifesta iubirea prin fapte și prin cuvinte.
  • Atât timp cât părintele știe despre copil că este bun și iubitor și că uneori are nevoie de ajutor când copleșit, nu va fi tentat să pedepsească ci va fi predispus să ajute copilul. Părintele va păstra NU pentru situațiile în care chiar este nevoie de el. Părintele va avea încredere în copilul său, încredere de a îl lăsa să încerce, să greșească și să învețe susținându-l și oferindu-i siguranța unei îmbrățișări.

Pe cineva va asculta copilul supărat?

La cine va merge adolescentul îngrijorat?

Răspunsul nu este unul dificil.

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro

Atașamentul sigur reprezintă cea mai eficientă formă de educație

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.