Căi pentru a avea copii care învață cu plăcere

Ce căi avem la îndemână pentru a avea copii care învață cu plăcere? Cum inspirăm copilului dragostea față de învățătură? Cum îl facem să învețe?

Dacă îi place ceea ce învață și cum învață, cu siguranță, copilul va învăța benevol, eficient și va avea rezultate bune.

Copiii se nasc cu o curiozitate greu de stăvilit. Sunt ca niște bureți care absorb informațiile din jurul lor, cercetează cu mirare, cu bucurie și caută și înțeleagă lumea din jurul lor. Curiozitatea lor este înnăscută. Este dictată de nevoia naturală de a evolua, de a da un sens lumii din jur.

Copiii adoră să atingă, să miroasă, să observe, să vadă consecințele unor acțiuni. Așa învață multe, infinit de multe.

Cei mici vor să știe totul. De ce-ul lor este dorință pură de a afla.

Ați observat un copil cum studiază o floare sau o enciclopedie pentru cei mici? Ați observat legăturile logice pe care le face? Este uimitor. Vorbim aici de copii preșcolari.

Totuși nu mulți dintre ei păstrează această bucurie de a învăța lucruri noi. Unii chiar ajung să le displacă școala și să se opună învățării lucrurilor noi. Sistemul de învățământ poate domoli entuziasmul copilului.

Din fericire, noi, părinții, putem utiliza câteva strategii pentru a ajuta copilul să studieze cu plăcere și entuziasm.

Căi pentru a avea copii care învață cu plăcere:

  • Să ajutăm copilul să descopere lucruri care îl interesează/pasionează și direcții noi în care se poate dezvolta

Putem să încurajăm și susținem copilul să învețe mai multe despre ceea ce îi place. 

Eficiența cu care învață copiii este cu mult sporită atunci când le este permis să aleagă ce activități opționale să urmeze.

Putem să vorbim cu copiii despre ceea ce învață la școală.

După ce află ce au studiat putem să le oferim surse suplimentare, hands-on, de învățare.

Să îi ducem la muzee, la teatru, la grădina zoologică, la fermă, pe câmp și în pădure. Să îi lăsăm să atingă, să simtă, să miroasă, să vadă. Biologia poate însemna și să planteze o boabă de fasole în ghiveci acasă și să vadă cum crește. Zoologia poate însemna o enciclopedie asociată cu o vizită la fermă. Anatomia poate însemna cu puzzle de lemn cu corpul uman și o expoziție interactivă despre acest subiect. Copilul poate să pună urechea pe pieptul nostru pentru a asculta inima și să respire profund pentru a își umfla plămânii cu aer. Să facem învățarea de la școală amuzantă, aplicată, simțită.

Să vizităm librării. Este o sursă extraordinară de informații noi. Aici putem observa cel mai bine ce subiecte și ce tip de cărți îl atrag pe copil. Și putem încuraja și susține acest fel de informare prin a îi cumpăra acele cărți și a organiza experiențe practice legate de ceea ce se găsește între coperțile cărții. Învățarea eficientă nu se găsește doar între foile unei cărți ci cel mai adesea este doar reprezentată acolo.

Trebuie să le oferim copiilor cât mai multe ocazii de a învăța prin practică, hand-on.  

Cea mai eficientă formă de învățare nu este teoria seacă, învățată papagalicește, ci experiențele interactive, tangibile, care lasă o impresie mult mai puternică. Copilul poate vedea și înțelege cu toate simțurile.

Când copilul are liberate de mișcare, când poate atinge ceea ce studiază și experimenta obiectul studiului, atunci are loc adevărata învățare. Putem suplini această nevoie acasă. Va ajuta copilul să învețe logic, să caute să asimileze informația logic, observând lucrurile pe principiul cauză-efect.

Este mult mai plăcut să înveți interacționând cu obiectul studiului.

Copilul poate învăța să adune culegând mere dintr-un copac sau poate învăța scăderea mâncând câțiva biscuiți din cei pe care îi are sau dând cuiva 2 piese de Lego din cele 7 pe care le are.

Învățarea trebuie să fie amuzantă, lipsită de presiunea unei ore fix de terminare a temei.

Mulți copiii fac temele mecanic, cu dorința aprigă de a termina mai repede ceea ce au de făcut pentru a reveni apoi la joacă.

Activitățile academice sunt plate. Le putem face amuzante prin a adăuga resurse educaționale adiționale gen puzzle, ghicitori, cântecele. Este recomandat ca, în ciclul primar, să dăm copilului ocazia să ia mici pauze, de 5-10 minute, pentru a se relaxa.

Puteam anunța copilul că ne poate semnala când a obosit și atunci putem facem ceva relaxant câteva minute:

#mimă

#asculta o melodie și dansa pe ea

#arunca o minge mică de la unul la altul peste masă

Să arătăm copilului că a învăța lucruri noi ajută și este plăcut, la orice vârstă

Să arătăm copilului bucuria cu care noi, părinții, facem anumite activități: că citim cărți despre subiectele care ne interesează, că urmăm cursuri ce ne ajută să ne dezvoltăm profesional sau să ne îmbogățim bagajul de cunoștințe pe o temă.

Să vorbim copilului despre școala sau cursul pe care l-am urmat. De ce am ales să facem asta. Cum ne ajută el la serviciu.

De ce ne place meseria noastră? De ce citim acea carte? De ce colorăm acea pictură?

Să știm cum acumulează și reține informațiile copilul. Există trei stiluri de învățare: 

  • vizual

cei care învăță cel mai ușor atunci când informația este asociată cu imagini. Sunt, de obicei, acei copii care sunt atenți și studiază în detaliu ceea ce văd. Ei evocă ușor ceea ce au văzut și au înclinații artistice.

  • auditiv 

ei ascultă cu mare atenție ceea ce li se spune. Au un limbaj dezvoltat, sunt elocvenți în exprimare și, de cele mai multe ori, adoră să cânte, să asculte muzică și povești. Ei au și talent muzical și dicție foarte bune.

  • tactil-kinestezic

sunt cei care sunt buni sportivi. Ei au abilități mai bune decât restul pentru sport și dans. Gesticulează atunci când vorbesc. Sunt mereu în mișcare. Așa și învață: prin atingeri, mișcându-se.

Trebuie doar să observăm atent ce fel de activități alege copilul să desfășoare, ce evocă cu plăcere din ceea ce a învățat. Toate astea sunt indicii pentru stilul de învățare. La copil să regăsesc toate stilurile de învățare, dar unul va fi favorizat.

La ce ne ajută asta? Copilul va învăța mult mai rapid în stilul dominant și asta va face să îi placă mai mult să învețe.

Să provocăm inteligența copilului și dorința lui de învățare prin întrebări deschise.

Să provocăm copilul la o discuție despre ceea ce studiază, nu să îi oferim informația pe tavă, sec și concis.

Ce părere ai despre…? Cum crezi că se dezvoltă..? Cum ai proceda pentru a…?

Copilul trebuie să participe activ la procesul de învățare. Atunci când este curios, atunci când pare depășit de cantitatea de informații, să ne străduim să îi oferim informațiile cu entuziasm și în mod amuzant.

Să ne folosim de întrebările pe care le pune copilul pentru a identifica ce îl interesează sau pentru a avea conversații agreabile și educative pe viitor.

Să fim binevoitori și indulgenți.

Să nu punem presiune pe copil pentru a obține rezultate academice excelente mereu. O notă mai slabă sau un test picat, nu echivalează cu un eșec total și nici cu lipsa inteligenței. Copilul trebuie încurajat să caute o rezolvare a situației în mod optimist.

Copii ajung să nu le placă școala pentru că se tem de consecințele unor rezultate mai slabe. Educația trebuie privită pozitiv, cu bucurie, nu cu anxietate și teamă de eșec.

Orice copil excelează în anumite domenii și în altele nu. Este uman. Să îi ajutăm să achiziționeze informații, să îi educăm optimist, realist, cu încrederea că potențialul lor creator îi va ajuta să devină oameni valoroși.

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.