Să privim în ochi copilul

Căi pentru a rămâne calmă când copilul plânge

Cu toții știm cât de impetuoși pot fi cei mici, cum plânsul lor neconsolat ne lasă fără respirație.

Dar cum ne păstram calmul în fața torentului de sentimente? Cum evităm să devenim anxioși? Recuperare după naștere, lipsă de somn, schimbări hormonale, copilul are colici… Cum să te relaxezi?

Eu le-am bifat pe toate plus o depresie. Am citit, m-am sfătuit cu oamenii din jur. Am avut marele noroc de un doctor pediatru excepțional, atent la semnalele ei și la ale mele, de la care am învățat că un părinte anxios, panicat sau care reacționează exagerat, va genera un răspuns similar la copil. Ei ne simt ca pe nimeni altcineva. Ne-au învățat din interior, timp 9 luni. Ne cunosc mai bine ca oricine.

E un cerc vicios. Anxietatea celui mic o agravează pe cea a mamei și tot așa. Recomandarea simplă a doctoriței pediatru a fost să fiu mai calmă. Dar cum?

Mi-a spus să am mai multă încredere în cea mică, în instinctele ei și în ale mele. Să răspund nevoilor ei deoarce aceasta este baza unui atașament sigur, dar să raspund fără panică. Să ma relaxez pentru că nu este atât de fragilă cum îmi pare și este dotată pentru lumea asta.

Asta poate însemna că mami:

  • nu trebuie să se simtă responsabilă pentru a preveni plânsul. Plânsul unui copil este normal. Îl putem accepta, ne putem acorda timpul să îi înțelegem cauza și abia apoi să acționăm. El semnalează o nevoie de la foame, nevoia de fi aproape de mami, până la nevoia de a fi mai răcoare în cameră.
  • poate încerca să nu răspundă semnalului de alarmă declanșat de plânsul celui mic și să rămână calmă pentru ca copilul să-i simtă atenția, nu anxietatea atunci când este luat în brațe. 
  • să își amintească că nu toate solicitările copilului reflecta nevoi imperioase. Prin plâns cei mici exprimă o arie largă de sentimente și gânduri: Mi-e foame, Mi-e sete, Mă doare puțin burtica, Sunt obosit, Sunt supra-stimulat, Nu îmi place muzica asta, E prea lumină în cameră, Mă deranjează o etichetă de la haină, etc.
  • în loc de a îi distrage și amuza, îl lasă să se joace și să se amuze și singur. Copilul are toate abilitățile înnăscute pentru a face asta și pentru a exersa un lucru, pin repetiție, până devine a doua natură.
  • nu reacționează preventiv din frică. Are încredere că cel mic va ști instinctiv ce să facă. Îi lăsă spațiu pentru a explora și acționa independent, într-un mediu sigur. Va supraveghea doar ca activitatea să se desfășoare în siguranță.
  • nu confundă sentimentele și temerile proprii cu ce simte copilul. Presupun că plânge din cauza colicilor. O iau în brațe și o legăn să îi ofer confort. Nu vreau să o doară. Ea continuă să plângă și eu mă simt neputincioasă. Peste jumătate de oră vine bunica și trage perdeaua. Se face brusc liniște. O deranja lumina.

Acum (după 3 ani împreună cu Mara) când nimic altceva nu funcționează, evit să mă agit așa:

  1. Respir profund și număr până la 10 și înapoi dacă e cazul. De obicei în timpul ăsta ceva se schimbă.
  2. Îmi aduc aminte că reacția ei nu se referă la mine. Are lupta ei interioară de dus cu un disconfort fizic sau emoțional. Ea mă iubește la fel de mut și are nevoie de mine calmă și iubitoare acum.
  3. Fac focus puțin pe mine (uneori 5 secunde sunt de ajuns) și o las mai domol. Dacă nu e în pericol o las să își trăiască starea, să o consume.
  4. Fac liniște și mă uit la ea. Asta o face să vină la mine.
  5. Îmi dau timpul să observ și să înțeleg ce nu îi place pentru a o ajuta eficient.
  6. Îmi aduc aminte că e dreptul ei de a exprima ce nu îi place, de a descărca tensiuni. Vreau să simtă faptul că sentimentele îi sunt ascultate, acceptate.
  7. Îmi aduc aminte fața ei când îmi spune că mă iubește. E același copil, doar că-i e greu cu ceva acum.

E ok să avem copii fericiți dar și copii care plâng. Asta nu ne face mame mai puțin bune, atente sau iubitoare.

12573_child-baby-cute-1

Sursă foto: Avopix

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.