Când copilul vorbește prea tare sau prea mult

Când copilul vorbește prea tare sau prea mult?

Am un copil voluntar și cu o voință de fier. Este totodată și ușor impresionabilă și dornică să placă. Felul ei principal de a interacționa cu copiii și cu adulții este să înceapă să le spună o poveste. Când cineva o impresionează în mod deosebit, chiar și pozitiv, emoțiile iau controlul și ea începe să vorbească mai tare și mai agitat pentru a îi obține atenția.

E valabil și pentru noi, acasă. Avem o vorbăreață notorie care caută să ne acopere cu vocea ei, atunci când se simte exclusă, adică deconectată de noi.

Cred cu tărie că atunci când cei mici afișează un comportament deranjant, în mod repetat, e ceva ce trebuie schimbat de noi, familia ei, pentru a ajuta copilul să modereze acea atitudine. Caut cauzele la noi familia ei, pentru că aici petrece cel mai mult timp acum. Uneori o iau pe bâjbâite, testez și văd dacă presupunerea mea aplicată duce la o liniștire a lucrurilor:

Cauze care pot face copilul să folosească un ton ridicat:

  • Copilul are nevoie de mai multă conexiune, de atenție.

Unul dintre dezavantajele de a lucra de acasă, este că pe lângă treburile casnice se adaugă și momentele în care trebuie să lucrez și nu îi pot acorda atenția mea. Dar pot să o privesc în ochi când îi spun cât mai am de treabă, fără a fi agitată sau agasată de nevoia ei de conexiune.

  • Copilul vrea să ne atragă atenția asupra unei realizări.

Uneori putem fi neatenți la ceea ce transmite cel mic. De exemplu, se joacă unul dintre jocurile obișnuite, Lego, dar a reușit ceva deosebit și vrea ca atenția noastră să fie la el, atunci, pentru a asista la reușita lui. E de obicei de ajuns să ridică ochii și să luăm contact vizual cu cel mic pentru a vedea că am remarcat ce-a reușit.

  • E speriat sau anxios.

Plasa de siguranță a Marei este vorba. Când are emoții, când intră într-un mediu nou, se duce lângă cineva și începe să îi spună lucruri despre ea. Unui adult de obicei. Acesta îi răspunde și ea se bucură, e siguranța căpătată pe care nu vrea să o piardă. Și atunci începe să vorbească mai tare sau mai agitat. Încerc să îi descriu în detaliu ce urmează să facă, unde o aștept, peste cât timp ne vom întâlni din nou. Îi place să danseze și merge cu cea mai mare bucurie și la balet și la dansuri sportive. A fost solicitarea ei. Am avut de recuperat o oră și am făcut asta în alt loc decât locația uzuală, cu care era obișnuită, și cu alți copii. I-am spus, dar fără prea multe detalii. Ajunsă acolo, cum a intrat în sală, a fugit la profesor (singurul pe care îl știa) și i-a spus: -Aici sunt prea puțini copiii. Era mai bine în partea cealaltă. Am simțit din tonul mai ridicat că era agitată. Am chemat-o și am vorbit puțin. S-a relaxat.

  • Este surescitată sau bucuroasă. 

Când urmează să meargă undeva și asta o bucură, turuie non-stop despre ceea ce va face. De obicei ajută să îi împărtășesc entuziasmul. E ca și cum ar muta către mine o parte din energia acumulată. -Wow, va fi foarte frumos la locul de joacă. Ai să sari în piscina cu bile.

Soluții care ne ajută să liniștim copilul:

  • Avem un semnal pentru când vrea să îmi vorbească, iar eu sunt la telefon sau într-o conversație importantă.

Am stabilit cu ea ce să facă. Ea pune mâna pe mâna mea iar eu o iau și i-o țin între mâinile mele. Așa știe că mi-a captat atenția și că vom vorbi curând. Nu abuzez niciodată de acest timp.



  • Dacă are nevoie de conexiune i-o ofer, lucrând în paralel să fiu mai prezentă emoțional.

Asta ajută mereu. Să îi spun să o iubesc, să o țin în brațe, să stau lângă ea și să facem 10-20 de minute, dimineața, o activitate care o bucură. Apoi o pot anunța că lucrez și să fac asta. Ea simte iubirea și se joacă cu bucurie singură.

  • Să o privesc în ochi atunci când mă solicită, și eu am o treabă pe care nu o pot întrerupe, și să îi spun

Acum nu pot, dar în 15 minute termin și te pot asculta sau putem face ceea ce dorești. Și am grijă să fac acel lucru și să îl verbalizez – Mara acum am terminat treaba. Ne putem juca de-a picnicul.

  • Să analizez dacă pot amâna o activitate, câteva minute, pentru a îi oferi atenția mea fix atunci când o vrea.

De cele mai multe ori asta este posibil. Mi-am dat seamă că destul de des, între multitudinea de treburi din casă, întâi îi spuneam să mă lase să termin ce am început. Poate prea des.

  • Să nu abuzez de timpul pe care mă aștept să îl petreacă jucându-se independent.

O cunosc și știu că poate petrece în medie 10 minute per activate (Lego de exemplu), apoi își alege o alta în continuare (mașinuțe încă 5-10 minute), sau răsfoiește cărți (asta poate dura 20-25 de minute). Deci folosesc aceste ferestre de timp în care ea se joacă independent, pentru a face activități care cer atenția mea exclusivă: telefoane, e-mail, un duș, să scriu ceva. Lungesc aceste perioade de joacă intercalând între ele momente în care iau o pauză de 5 minute de la ce fac, mă așez lângă ea pe covor și particip la ceea ce face ea. O întreb dacă pot participa și eu în joc. Și asta fac. Apoi îi spun că mă întorc la treabă. E momentul ei de atenție, care de obicei lungește perioadele de joacă independentă.

  • Analizez cum vorbesc eu, dacă nu cumva sunt agitată sau vorbesc puțin mai tare la telefon.

Auzul meu nu este excelent și asta mi se poate întâmpla uneori. Mara mă imită și de aici poate proveni felul de a vorbi mai tare uneori.

  • Vorbesc mai încet decât ea, dacă ea vorbește tare.

Ca să mă audă trebuie să își coboare vocea. Astfel îmi aude vorbele și nu doar tonalitatea ridicată pe care este tentată să o acopere cu a ei.

Atunci când copilul meu ridică vocea ca pentru a îmi spune: ”Uite! Sunt aici!”, mă uit la ea și o vă cu sufletul, ca pe acel copil iubitor care are nevoie de mine.

15472_caucasian-happy-personLOW

Sursă foto: Avopix.com




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.