Ce îi spun copilului când aflu că alt copil este rău cu el?

Ce este de făcut atunci când copilul vine să ni se plângă? Cum reacționăm corect și iubitor? Cum ne asigurăm că nu atingem niște puncte sensibile și nu îl facem să se îndepărteze?

Este dureros pentru un părinte să-l audă pe copil cum povestește că alt copil a fost rău cu el, că l-a rănit emoțional sau fizic sau cum a fost umilit de alt copil. Vrem să îi protejăm de tot ceea ce este rău în jurul lor și să îi știm fericiți.

Cea mai bună cale, de a ne asigura de acest lucru, este de a îi oferi copilului încrederea că poate rezolva această situație, fără a îi transmite anxietatea și concluziile noastre. Copilul are nevoie să fie ascultat și ajutat să găsească o soluție care să i se potrivească.

Întâi de toate, trebuie să învățăm copilul ca atunci când ceva îl face să se simtă trist, anxios, sau să simtă un disconfort este bine să discute acest lucru cu un adult în care are încredere (părinți, bunici, rude apropiate).

Puteți defini, împreună cu cel mic, un cerc de siguranță al adulților cu care copilul s-ar simți în siguranță să vorbească dacă ceva îl supără. Puteți enumera copilului o listă de oameni care îl iubesc și care ar asculta bucuroși orice are de spus chiar atunci când este fericit dar și atunci când este supărat. Eu i-am spus Marei că oricine are nevoie să vorbească cu cineva când este supărat, iar acel cineva să îi asculte. I-am explicat că și eu am un cerc de siguranță care este alcătuit din adulți: tati, prietenele mele și bunica.

Apoi, situație cu situație, vom construi o relație în care copilul să se simtă în siguranță să vină să discute problemele cu noi, fără a auzi:

  • fraze care pun la îndoială ceea a spus, arătând că nu îl credem sau că noi credem că exagerează: ”-Ești sigur? Poate nu ai înțeles bine ce a spus.”
  • cuvinte care descalifică sau minimizează ceea ce simte și fac acceptabil un comportament greșit: ”-Nu-i nimic. Așa sunt copiii. Uneori sunt mai răi.”
  • ”-Ai vorbit cu ei? Trebuie să le spui ce nu îți place” . Probabil că a încercat deja asta și nu a reușit și este în momentul în care caută o soluție. Întâi ascultăm problema, apoi căutăm soluția. Nu o oferim de la început, fără a ști dacă se potrivește, pentru că putem pune o barieră în a afla întreaga (reala) problemă.
  • sfaturi despre cum să se comporte frumos atunci când este tratat incorect ”-Tu să nu te compromiți la fel. Să fii amabil cu el/ea”. Asta nu va rezolva situația, doar va face ca ea să continue. Celălalt copil nu va primi un semnal că nu este acceptabil sau corect să continue comportamentul nedorit. Va confunda amabilitatea copilului nostru cu slăbiciunea.
  • o explicație despre de ce celălalt copil se comportă incorect ”-Probabil era supărat sau poate cineva țipă la el acasă la fel și nu știe să se comporte corect”. Nu există situații în care un comportament incorect este acceptabil. El trebuie semnalat și trebuie să înceteze.
  • calificative despre cum este celălalt copil ”- Este rău”, ”gelos”, ”nesigur”, ”nerușinat”, ”needucat”. Nu ne dorim un conflict care să escaladeze prin folosirea acestor termeni pe care copilul îi poate adresa atunci când este supărat: ” – Mami a spus că ești rea!”. Nu va ajuta cu nimic la rezolvarea situației.

Întâi ascultăm problema, apoi căutăm soluția împreună cu copilul. Nu o oferim de la început, fără a ști dacă se potrivește, pentru că putem pune o barieră în a afla întreaga problemă.

Cum deschidem discuția? Putem spune:

  • ”Îmi pare rău că ești supărat(ă)”.   

    Începem prin a numi și accepta sentimentele, fără a ne grăbi să oferim o rezolvare. Uneori copilul are nevoie doar să fie ascultat. Poate a și găsit soluția și vrea doar să ne povestească. Poate se gândește la ea și are nevoie doar să o verbalizeze pentru a fi validată de cineva în care are încredere totală.

  • ”E bine că ai venit să îmi spui ce te supără.” 

    Confirmăm și ne exprimăm disponibilitatea de a asculta fără a emite judecăți de valoare. Suntem acolo iubitori și deschiși, pentru a asculta.

  • ”Hai să vorbim despre asta. Vom găsi împreună o soluție care să te ajute să te simți mai bine”

    Copilul are nevoie să simtă că poate prelua controlul pierdut și poate să rezolve situația. Nu îi trebuie o soluție ”out of the box”, fabricată de noi, părinții. Este doar felul în care am reacționa noi. Copilul poate avea un caracter diferit de noi. El poate favoriza și adopta, în mod natural, altă soluție, la fel de bună.

Uneori copilul se poate simți rușinat de situația în care se află. El poate solicita să nu spunem nimănui ce a vorbit cu noi. Recomandat este să nu îi facem o astfel de promisiune. Îi vom spune acest lucru. Apoi vom explica de ce nu se poate și îl vom implica: ”Nu pot să îți promit că nu am să spun nimănui. Se poate ca noi să nu putem rezolva singure problema. Atunci aș putea apela la alt adult (de exemplu educatoarea). Voi face asta numai după ce te-am anunțat și tu ești de acord cu ce îi vom spune”.

Atât timp cât copilul vine la noi (părinții) cu problemele lui, jumătate din problemă este rezolvată. Nu este singur acolo. Știe că cineva îl iubește și îl ascultă. Are un punct de reper, un sprijin. A doua parte importantă este să se simtă implicat în rezolvarea problemei. Oricare ar fi soluția găsită, copilul este cel care o aplică. Pentru face față cu succes, trebuie să simtă că rezolvarea îi aparține, nu că i-a fost impusă. Și repercursiunile ei tot la copil ajung.

Ce îi spun copilului când aflu că alt copil este rău cu el

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.