În ce constă magia copilăriei?

Când ne gândim la ce putem oferi copiilor noștri, noi părinții de azi, copiii erei comuniste, ne imaginăm bucuria cu care ai noștri copiii vor primi ceea ce nouă ne-a lipsit și ne-am dorit: jucării colorate, felurite, multe. Dar dacă mă gândesc bine la copilăria mea, momentele cele mai frumoase se leagă de libertate. Ea este similară de cele mai multe ori cu fericirea. Ce mă mai distram la bunica în curte sau pe strada plină de colb. Pisicile îmi erau amici, legumele și florile decor și hrană pentru partenerii de joacă. Aveam și jucării, dar sincer pe alea le-am uitat, dar senzația de libertate nu am uitat-o. Eu pe macatul aspru, în iarba verde de sub mărul văratec. Ce bune erau merele alea! Nu am mai gustat nicicând la fel. Ne jucam în voie. Și curtea blocului și parcul mic pitit între blocurile comuniste, unde trebuie doar să cobor 6 etaje pentru a întâlni și a mă juca după voie cu copiii. Ne mai supăram, ne mai încăieram, apoi ne împăcam. Fugeam acasă cu un genunchi julit sau poate supărată de vreo ceartă copilărească, dar zău că nimic nu m-ar fi ținut departe de acolo. De ce? Pentru că interacționam, experimentam, mă bucuram sau întristam liberă.

Sunt dureros de conștientă că nu am cum să ofer libertatea asta copilului meu. Bunicii sunt la oraș. Blocul nu are nici un parc în vecinătate. Ce i-aș face cadou dacă s-ar putea? Libertatea mea de atunci, de când eram copil. Ea m-a ținut om și m-a trecut peste momentele grele ale vieții. Și au fost câteva…

Ce pot să îi fac cadou: Libertatea ei de acum, așa cum i-o pot da în contextul actual. Poate că nu o pot lăsa să alege liberă prin curte, dar o pot face alte lucruri care să suplinească lipsa asta acută de ”joacă liberă” de care suferă generalizația asta de copiii. Pentru că de fapt vorbim de o copilărie contra cronometru, cu parametri foarte clari ai performanței. Copiii sunt constrânși și forțați să devină ceea ce societatea nostră perfecționistă și-i imaginează. Mă sperie să mă gândesc ce fel de adulți creștem luându-le dreptul la copilărie, bucuria de cerceta și descoperi, de-a greși, de se plictisi și de-a inventa jocuri liberi. Cum vor mai ști ei cine sunt, ce pot și vor atunci când vor fi adulți dacă le-a lipsit acest exercițiu?

Cum s-a ajuns să fie această discrepanță imensă între a educa un copil și a îl lăsa să se joace. Joaca e însăși modul prin care copiii cercetează și învață lucrurile. E munca lor zilnică. Nu ar trebui grăbită, educată. Toate conceptele astea noi de învățare prin joacă, sunt în mare parte un mod de-a grăbi și introduce informația mai devreme în procesul de învățare. Generațiile știu din ce în ce mai multe, acumulează tot mai multe cunoștințe, tot mai devreme ca vârstă. Dar oare inteligența emoțională, trăirile, socializarea unde au rămas? Cine mai pune accent pe ele? Grădinița și școala, în sistem clasic, în mod sigur nu o fac.

E oare atât de greu unui părinte de azi să crească un copil liber? Nici ușor nu e. Dar se poate. Libertatea nu înseamnă numai a alerga prin iarbă cu părul despletit. Ea înseamnă joacă liberă în contextul social de acum.

Libertatea înseamnă în primul rând respect. Respect față de:

  • ritmul de dezvoltare natural al copilului
  • față de joaca lui
  • față de dreptul lui de a alege: ce și cât să mănânce, ce joc să se joace

Libertatea înseamnă curajul

  • de a avea încredere în copilul nostru, că el știe și poate
  • de a avea încredere în oameni că pot fi buni și frumoși
  • de a accepta sentimente și trăiri copilului pozitive sau negative, să le ascultăm, să le oferim un sprijin iubitor. Nu să le ascundem sau să le negăm.
  • de a accepta că tristețea vine la pachet cu bucuria și nu ne putem (și nici nu trebuie) proteja copilul de orice dezamăgire.

Libertatea înseamnă un copil

  • altruist, empatic cu cei din jur
  • care lupta pentru drepturile lui și ale celor din jur
  • care știe că că există limite, norme sociale și de conduită, care le susține și le respecta.

Poate că nu avem mediul și mijlocele bunicilor și părinților noștri, dar uităm un lucru important:

Libertatea nu ține în primul rând de spațiu, ci de spirit. Putem avea un copil liber acum și aici.

Trebuie doar:

Să ne închidem urechile la mesajele alarmiste (comerciale) și la îndemnul de a înrola copilul într-un program de educare care să îi ”maximizeze” rezultatele.

Să ne deschidem sufletul pentru a vedea cum copilul nostru se bucură cu cea mai pură fericire din lume.

Să încetinim ritmul, să îi dăm puțin drumul la mână și să îl privim de la distanță, cu încredere și respect, cum se joacă, explorează, trăiește frumos.

Stă în puterea noastră să ne/le permitem bucuria libertății de a fi copil.

15630_resort-area-child-area

Sursă foto: Avopix.com

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.