Cum asculți copilul pentru a îl ajuta

Cum asculți copilul pentru a îl ajuta? (Infografic)

Cum asculți copilul pentru a îl ajuta? Cum faci pașii corecți către inima și mintea cel mic? Cum sprijini copilul și îi dai încredere în forțele proprii?

Cine nu are nevoie din când în când de un om drag căruia să îi poată spune ce are pe suflet, ce gândește sau ce își dorește? Copiii nu fac excepție.

Copiii au nevoie de adulți cărora pot să le verbalizeze dorințele, aspirațiile și ideile lor. Și tot față de aceștia își vor manifesta în siguranță trăirile și frustrările: tristețe, teamă, regret, entuziasm, îngrijorare, nerăbdare…

Diferența dintre un adult și un copil care are un disconfort (de exemplu are emoții referitor la cum se va descurca la testare) constă tocmai în modul de exprimare. Copiii sunt copleșiți de emoțiile lor și reacționează impulsiv.

Este necesar ca părintele sau adultul care are grijă de copil, să asculte și să vorbească cu cel mic astfel încât să îl susțină emoțional și să îl ajute să progreseze.

Cum asculți copilul pentru a îl ajuta? Descarcă Infografic: Cum asculți copilul pentru a îl ajuta

  • Este important mediul în care se poartă discuția 

Copilul trebuie să se simtă în siguranță cu adultul pentru a putea iniția discuția și a începe să spună ce are pe suflet. Nu vom pune pe tavă în fața celorlalți ce ne-a spus copilul, nu vom cere părerea celor din jur, chiar dacă sunt membri ai familiei.

  • Privim copilul în ochi și îndepărtăm factorii care ne pot distrage atenția

nouă sau copilului. Oprim televizorul, putem telefonul mobil pe modul silențios, la distanță de noi, găsim o cameră sau o zonă liniștită, la distanță de ceilalți.

  • Ascultăm pentru a înțelege

și nu ne grăbim să oferim o rezolvare. Ea se poate dovedi contrară preferințelor copilului sau putem rata oportunitatea de a da copilului ocazia să ne spună totul și chiar să afle singur o cale de rezolvare.

  • Punem întrebări deschise

pentru a obține mai multe detalii. Întrebările deschise sunt acele întrebări la care nu se poate răspunde printr-un simplu DA sau NU. Ele necesită analiză și un răspuns descriptiv. De obicei încep cu

Cum (te simți)?  -Ce părere ai despre…?

  • Validăm ceea ce am aflat și ceea ce simte copilul

Este suficient, din când în când, să repetăm ceea ce ne comunică copilul

-Nu mai vreau să merg la…

-Am auzit că nu dorești să mergi la… 

sau să îi comunicăm că am auzit ce spune  

-Da. Aud  ceea ce îmi spui.

-Este adevărat că…

-Uneori așa te simți ca și cum…

  • Suntem atenți la limbajul corporal al copilului

El ne poate oferi indicii prețioase.

  • Arătăm empatie față de trăirile copilului legate de ceea ce ce ne povestește

-Este de înțeles că…

-Este normal să… Cu toții am…

  • Ajutăm copilul să vadă problemele dintr-o altă perspectivă, îl susținem să caute o soluție.

-Cum crezi că ai putea proceda pentru a…?

-Crezi că ar ajuta dacă ai (face)….sau dacă (spune)…..?

Care este diferența între un bun ascultător și unul care nu reușește să stabilească o legătură cu copilul? Un bun ascultător:

  • nu ia asupra sa problemele și ideile copilului
  • nu se grăbește să ofere o rezolvare
  • nu intră în panică
  • nu pune presiune pe copil

Un bun ascultător aude, înțelege și apoi răspunde de asemenea manieră încât să dea aripi copilului.




Când simțim copilul că are ceva pe suflet sau atunci când vrea să ne spună ceva:

  • îi adresăm întrebări care îl provoacă să analizeze ceea ce gândește, simte și dorește

Cum te simți?  -Ce părere ai despre…? -Cum ți-ai dori să…? -Ce îți place să…?

  • discuția trebuie să fie bidirecțională

Întotdeauna cineva ascultă mai mult iar părintele trebuie să fie acela care pune întrebări și apoi ascultă fără a întrerupe sau a grăbi răspunsul copilul.

  • oferim copilului respectul cuvenit pe parcursul discuției

Chiar dacă este mic nu înseamnă că trăirile, dorințele și ideile lui nu sunt importante sau valoroase. Ba din contră. Le vom trata cu cea mai mare atenție. Astfel copilul învață că părerile lui contează, că poate să se facă auzit și respectat. Este valabil și atunci când nu suntem de aceiași părere cu copilul sau când acesta greșește. A greși este uman. Educația se face cu calm și cu respect.

  • discutăm și colaborăm în găsirea unei soluții

Nu acuzăm, nu judecăm și nu învinovățim copilul. Nu ne postăm într-o poziție de superioritate, nu suntem atotștiutori. Copilul va deveni defensiv. Se va închide în sine și nu va mai vorbi deschis cu noi despre ceea ce simte. Astfel vom rata o oportunitate extrem de valoroasă de a ajuta copilul.

  • oferim soluții fără a le impune. Le sugerăm sau ajutăm la găsirea lor

De cele mai multe ori este suficient să oferim o sugestie la nivel consultativ:  – Crezi că ar ajuta dacă …? Ce ai putea face ca să…?.

Putem să oferim 2 sau 3 alternative de urmat pentru a debloca situația. În prezența prea multor opțiuni oamenii tind să facă alegeri foarte greu. Dacă plaja opțiunilor se restrânge, devine mult mai ușor. Desigur opțiunile alese trebuie să fie valide și rezonabile.

Sursa Infografic: www.SapteAniDeAcasa.ro

Cum asculți copilul pentru a îl ajuta




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.