Cum avem grijă de copil fără a îi spune ”Ai grijă! (Ai să te lovești)!”
Da, rolul nostru că părinți este să avem grijă de copiii noștri, dar grija asta poate avea multe aspecte. Tuturor ne este cunoscut termenul de ”părinte elicopter”. Eu una am potențial să fiu, dar zilnic aleg să nu fiu. Nu îmi e ușor.
Este necesar să ne stăpânim anxietatea în mod asumat, să stăm în apropierea celui mic gata să intervenim doar în caz de pericol real.
Trebuie să avem, în primul rând, încrederea că cel mic poate, să îi lăsăm spațiul să experimenteze și să învețe, atingând, simțind, trăind, chiar și durerea.
Să evităm să îi transferăm fricile noastre, să îl învățăm să analizeze mediul/riscul și să ia decizii asumate. Asta se face treptat, fără a copleși copilul cu Nu! și Nu ai voie acolo!, Ai grijă! și Ai să te lovești!
Eu sunt un adult anxios și trebuie să lupt cu asta zi de zi. Care dintre noi părinții nu și-a descoperit zeci de frici noi după nașterea unui copil, frici pe care habar nu aveau că le are?
Am fost un copil protejat exagerat și asta se vede acum. Întâi de toate mă aștept să mi se întâmple ceva. A trebuit să învăț la 30 de ani să merg pe bicicletă, pentru că mama nu a avut niciodată curajul să mă lase să folosesc Pegasul printre blocuri. Îmi e greu să fac lucruri pe care alți oameni le fac natural pentru că undeva în spatele meu este vocea care îmi spunea că asta implică un pericol și că mai bine nu fac ceva care presupune un grad de risc mai mic. Așa că acum adultul din mine are de dus o bătălie zilnică, bătălie pe care nu vreau să o poarte și copilul mei. Eu am încredere reală că ea poate și nu voi lăsa anxietatea să o domine. Așa că îmi aleg conștient cuvintele și acțiunile în așa fel încât să vin în sprijinul independenței ei, tac pe cât pot și o las să facă.
Am rezumat în PDF-ul Ce spunem copilului in loc de ai grija câteva abordări ce pot fi folosite în loc de acel ”Ai grija!” pe cât de utilizat pe atât de angoasant.
Articole utile:
Copiii noștri între presiunea de a fi perfecți și temerile părinților
