Cum învață copiii de la cea mai fragedă vârstă? Putem observa mai mult și face mai puțin ca părinți?

Cum învață copiii de la cea mai fragedă vârstă? Putem observa mai mult și face mai puțin ca părinți?

Copiii sunt înclinați natural să învețe și să își dezvolte abilitățile. Descarcă Copiii învață și își exploatează potențialul natural de dezvoltare

Bucuria și relaxarea unui părinte vine atunci când învață să observe mai mult și să intervină mai puțin. Ce să observe? Că cei mici:

  • Învață. Sunt ocupați mereu să învețe ceva:

cum cade o rază de soare pe covor, cum să apuce o jucărie, cum să se rostogolească pe burtă, cum să o ia de-a bușilea, cum să meargă. Ei observă o gâză, cerul sau păsările…

  • Se străduiesc.Vor face progresele pe care trebuie să le facă, atunci când sunt pregătiți,

dar mereu lucrează să le atingă. Copilul va face primii pași după nenumărate încercări. Să nu grăbim acestă etapă. Dacă copilul nu este pregătit se poate speria sau simți descurajat. El poate ajunge la concluzia că are nevoie de părinte pentru a reuși să stea în picioare.

  • Vor reuși. Au etape de dezvoltare. Ei sunt condiționați natural și trebuie să le atingă. O fac mai repede sau mai încet în funcție de interes și de înclinații. Natura i-a făcut așa.

Fiecare copil are înclinații și preferințe. Unul poate fi mai atletic, unul mai atent la detalii, altul mai sociabil sau comunicativ. Să nu grăbim etapele. Cel mai mare câștig este încrederea în forțele proprii și perseverența. Le vor fi aliați de nădejde pe viitor. Restul face natura. Noi părinții trebuie să fim acolo și să răspundem nevoii/dorinței atunci când ea este exprimată prin privire, plâns, întrebări.

  • Experimentează. Cea mai bună învățare vine din experiența proprie, trăită, prin observare, prin atingere.

Nimeni nu a învățat numai din cărți sau din ceea ce îi explică altcineva.

  • Au nevoie de timp. Răbdarea și încrederea noastă, a adulților,  îi oferă copilului liniștea de a își urma pasiunile și interesele. Cea mai eficientă învățare vine atunci când îți place ceea ce faci. 

Să nu intervenim în procesul de învățare pentru a-l direcționa. Vom întrerupe ceea ce copilul învață deja: textura ierbii, felul cum nisipul ia formă , sunetul vântului prin frunze. Copiii văd și experimentează ceea ce noi adulții nici nu mai remarcăm. Să le lăsăm această bucurie de a descoperi.

  • Au nevoie de liniște. Pot și vor să facă singuri. Să nu întrerupem un copil până acesta nu își exprimă nevoia de a auzi părerea noastră. De obicei copilul ne privește în ochi sau ne adresează o întrebare când apare nevoia, când este nelămurit și are nevoie de ajutor. 

Altfel faptul că iarba este verde, verbalizat de părinte, poate veni ca o întrerupere a ceea ce gândește copilul despre furnica care urcă pe firul de iarbă.

  • Simt mult mai intens ca noi. Trăiesc emoții intense.

Totul este nou pentru ei. Uneori îi sperie, alteori îi obosește, alteori îi stimulează prea mult sau îi supără. Iubirea necondiționată este să îi acceptăm cu toate sentimentele lor și să le fim model de calm, empatie și toleranță. Pe măsură ce cresc, vor învăța să nu se teamă de aceste sentimente și să modereze reacția. Copilul care se zbate, lovește și țipă nu este rău. Este anxios, speriat, trist. Are o nevoie de a se simți înțeles și acceptat. Noi părinții putem fi empatici. Putem identifica trăirea și numi nevoia, fără a o repara neapărat. Copil se va simți acceptat și înțeles. Este esențial. Modelează reacția viitoare și face minuni pe termen lung în relația părinte-copil.

  • Greșesc, testează limite, riscă. Așa învăță.

Noi, părinții, putem fi vigilenți dar este recomandat să ne înfrânăm impusul de a îi proteja de orice. Riscăm să le ecranăm propriile experiențe, capacitatea de a face față unui conflict , de a relaționa la locul de joacă, de a greși și învăța din asta fără a dramatiza prea mult.

  • Ne iubesc și caută siguranța la noi părinții.

De aceea toate sentimentele se manifestă în prezența noastră, de aia împing limite să vadă până unde pot merge. Pentru că în noi au încrederea supremă de a ne arăta și bucuria și supărare , că îi putem ghida să facă alegerea corectă calm și iubitor.

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.