Cum învățăm copilul să fie rezonabil referitor la ceea ce vrea să cumpere? Cum procedăm pentru a da copilului simțul responsabilității și, în același timp, a nu îi limita posibilitatea de a avea opinii și păreri proprii referitor la ceea ce își dorește?

Noi, părinții și (adesea) bunicii, ne dorim ca cei mici să aibă tot ce îți doresc. Cât de benefic este asta pentru copii? Oare viața le va oferi pe tavă tot ceea ce își doresc, instantaneu? Cu siguranță nu. Și asta este valabil chiar și pentru cei mai norocoși.

Oare este bine pentru ei să își consume tot venitul pe achiziții materiale care le vor aglomera viața inutil?

La orice nivel al păturii sociale va ajunge copilul nostru, este bine să ne reamintim, că va avea lucruri care îi vor fi inaccesibile. Va avea lucruri pentru care va trebui să muncească, să depună efort susținut și să aibă răbdare pentru a le obține.

Mai ales cum ar fi să știe să îți pună bani de-o parte, să analizeze câtă nevoie are de lucrul respectiv.

Întrebarea pe care trebuie să o punem copiilor noștri este: Îți dorești acel lucru dar ai nevoie de el?

De aici derivă: Îți este necesar? La ce îl vei folosi? Merită banii? La ce renunți pentru a îl cumpăra?

Educația copiilor referitor la posesiunile lor începe de timpuriu și se bazează pe câteva concepte:

1. nevoie versus dorință

2. planificare și analiză versus impuls

Cum exemplificăm și aplicăm aceste concepte:

• Copilul trebuie să știe că părintele îi va oferi lucrurile de care are nevoie

• Copilul trebuie să știe că părintele îi va asculta și îi va analiza dorințele

Copilului i se va permite să facă o listă cu lucrurile pe care și le dorește char dacă nu sunt neapărat necesare. I se va permite să aleagă un lucru pe care îl poate cumpăra la un anumit interval de timp. Părintele stabilește acest interval.

Dacă lucrurile solicitate sunt prea scumpe, copilul va putea opta pentru a strânge bani mai multe luni, sau a renunța la achizițiile mai mici pentru a obține ceea ce își dorește cu adevărat.

Este important ca cei mici să aibă o imagine și un plan pentru ceea ce vor poseda, când și cum le vor folosi. – Nu tot ce este frumos este și necesar. Uite cum procedăm: punem pe listă acest pluș și la sfârșitul lunii analizăm ce ai pe listă. Atunci poți alege un lucru pe care îl vei cumpăra. Dacă încă îl vei dori pe urs și nu ai găsit lucruri mai utile, o să îl cumperi.

• Copilului i se va arăta cum să analizeze necesitate de a achiziționa ceva: Doar îi place sau sau are nevoie de el/îi este necesar?

– Înțeleg ai nevoie de o nouă trotinetă pentru a putea merge prin parc cu prietenii tăi. Este un obiect mai scump așa că vom planifica să îl achiziționăm luna viitoare.  – Nu vei cumpăra acea mașinuță. Îți aduci aminte că ai încă 2 care stau în dulap nefolosite? Cu banii cheltuiți pe 3 mașinuțe poți lua…sau poți să îi pui de-o parte pentru a alege o carte în plus la librărie sau pentru fondul pentru tabără. -Uite jucăria asta nu este de calitate. Este din plastic. Se va strica repede. 

• Copilului i se va explica de unde provin banii și cum anumite lucruri influențează bugetul familiei

Exemplele pot fi simple: – Am auzit că îți dorești acestă jucărie de pluș. Știu că și colega ta are una. Ai multe jucării de pluș pe care nu le mai folosești. Cu banii cheltuiți pe 3-4 astfel de jucării îți poți cumpăra enciclopedia de pe listă. Sau poți merge la teatru sau faci pian luna viitoare. -Banii îi folosim și pentru a plăti lucrurile care fac casa noastră să fie așa plăcută: curentul electric care face casetofonul să aibă muzică, întreținerea pentru ca blocul nostru să fie curat, mâncare, haine, etc. Acestea sunt lucrurile care le plătim lunar. Din ceea ce rămâne din salariu, putem de-o parte pentru vacanțe,… și putem cumpăra ….

Ce poți face pentru a structura cumva ideile de mai sus și achizițiile:

• 1 listă lunară de dorințe vs. nevoi

• 1 buget al familiei: salarii, cheltuieli, economii .

Noi împărțim un cerc (tip plăcintă). Cercul reprezintă banii lunari. Îl împart în felii colorate alocate per cheltuieli: casă, mami, tati, Mara și economii (dacă mai rămân), etc… De exemplu, trotineta Marei, grădinița, activitățile opționale alese, cele 4-8 cărți per lună reprezintă felii măricele din plăcintă. Ea le colorează pe ale ei. Astfel ea (are 4-5 ani) poate vizualiza ce impact au achizițiile ei în bugetul familiei comparativ cu ceea ce trebuie să plătim și ce ne rămâne.

• o listă de cumpărături atunci când mergem la supermarket.

Ne ținem de ea. Chiar ea este responsabilă de anumite achiziții și poate include pe listă 4-5 articole (nu jucării)

• refuz copilul

când am un lucru nu este calitativ, este total inutil sau merită banii cheltuiți.

• las copilul să aleagă de pe lista de dorințe vs. nevoi,

pe baza analizei proprii ce își va cumpăra. Dacă a ales ceva inutil și dorește o completare, va avea timp până luna viitoare să vadă implicațiile.

• părinții și bunicii sunt consecvenți și fac la fel atunci când vine vorba de educația copilului și de a îi cumpăra lucruri.

• mă țin de cuvânt referitor la ceea ce poate alege să cumpere și când

• nu folosesc niciodată motivul că nu am bani să cumpăr ceea ce vrea copilul.

Mereu analizez obiectiv și apoi decidem. Astfel evit frustrarea și învăț copilul că limitele sunt ok. Că uneori pur și simplu poți renunța la lucruri, din varii motive, fără a fi o tragedie. Că banii sunt limitați și asta este o normalitate, nu ceva de care să te rușinezi sau frustrezi.

• îi povestesc despre alți copiii, despre ceea ce înseamnă nevoie de bază.

Oamenii au nevoie de hrană, de-o locuință, de sănătate și educație pentru a fi bine. Îi spun că unii oameni luptă pentru a avea mâncare, pentru a putea plăti un doctor, pentru a avea o casă, haine, cărți și pantofi pentru școală sau câteva jucării…

• îi vorbesc copilului despre activitățile care aduc bucurie:

să luăm masa împreună, să citim o carte, să mergem în excursie, să cânte…toate implică ceva bani, dar banii aceia sunt mai bine cheltuiți decât pe încă o păpușă pe care o va uita în dulap

• îi explic că gustos sau frumos colorat nu înseamnă și bun.

Sănătatea implică consumul echilibrat de alimente, cât mai puțin zahăr, coloranți și conservanți. Meniul zilnic trebuie să conțină fiecare grupă de alimente.

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro