Cum învățam copilul să găsească liniștea sufletească

Cum învățam copilul să găsească liniștea sufletească

Cum învățam copilul să găsească liniștea sufletească?

Noi, adulții, avem impresia că perioada copilăriei este ușoară, că cei mici sunt simpli și viața lor este fericită pentru că nu au grijile celor mari: serviciu, îngrijirea casei, gestionarea banilor, relații complicate cu alți oameni. Nimic mai fals. Studiile arată o creștere îngrijorătoare a anxietății și depresiei în rândul copiilor.

Cum ajutăm copiii să se calmeze, să găsească liniștea interioară ce le permite să aibă momente de introspecție? Copiii trebuie învățați să se oprească și să observe lucruri despre ei, despre starea lor fizică, mentală și emoțională.

Cum învățăm copilul să găsească liniștea interioară?

Cred că părintele trebuie să dea un exemplu.

Părinții trebuie să aibă obiceiuri care îi ajută să găsească liniștea. Trebuie să vorbească despre ele și să le pună în practică pentru a permite celui mic să le observe și să și le însușească.

Ce înseamnă să te bucuri în liniște?

Înseamnă să fii prezent, să simți ceea ce trăiești.

Poate fi o plimbare în parc de 5 minute, fără a vorbi, doar admirând natura și fiind cu propriile gânduri.

Poate fi o masă savuroasă, tihnită, fără televizor.

Poate fi exercițiul de a te bucura și a recunoaște conștient lucrurile bune de care ai parte azi. Recunoștința face parte din a fi bine. Ea ne ajută să oprim acea goană după un fal mai bine.

Copiii din ziua de azi, conectați digital, sunt permanent expuși și predispuși la a se compara cu cei din jur, la a se evalua în funcție de numărul de likes primite la o poză postată online. Putem să îi învățăm să se bucure în liniște, să analizeze ce simt, să fie conștienți de ceea ce vor și să aprecieze ceea ce au.

Cum pot copiii să devină mai atenți la ceea ce simt? La ceea ce le face bine?

Putem învață copiii să se oprească, să respire profund de 3-5 ori și apoi să fie atenți la ceea ce simt.

Fetița mea este foarte sociabilă și iubitoare. Copiii o caută și vor să se joace cu ea. Mereu împarte tot ceea ce are și își protejează prietenii. Dar ca orice calitate are și un minus. Este foarte sensibilă atunci când este exclusă și devine anxioasă. Nu este învățată să pățească așa decât foarte rar.

Când devine agitată o rog să respire profund și să îmi spună ce îi vine să facă.  -Vreau să plâng și să țip. Sunt supărată. Vroiam și eu în balansoar. 

Acest moment îi permite să analizeze ceea ce simte și să ia o decizie asumată, nu dictată de un impuls. Să o verbalizeze. Asta o ajută să păstreze un canal de comunicare cu ceilalți.

Valoarea unui moment de liniște

În zilele noastre succesul este evaluat în funcție de cât de ocupat ești sau după cantitatea de muncă pe care o ai de depus pentru a obține ceva.

Ca urmare a acestui trend, copiii sunt supra stimulați. Au tone de teme și de activități extracuriculare, prea puțin timp de joacă și aproape deloc timp pentru a sta în liniște și a se relaxa. Acest timp este esențial pentru a descărca tensiunea și oboseala acumulate peste zi.

Dacă nu ne obișnuim să căutăm câteva momente de liniște peste zi, ajungem la sfârșitul zilei extenuați fără ca măcar să realizăm acest lucru. Această extenuare fizică, mentală și emoțională cauzează multe dintre supărările și disconfortul din viața noastră.

Din când în când este bine să ne întrebăm și să îi învățăm pe copiii noștri să se întrebe

Cine sunt? Ce îmi place la mine?

Ce îmi doresc? Ce îmi aduce bucurie cu adevărat?

Cum îi pot ajuta pe cei din jur?

Care sunt lucrurile bune din viața mea?

Dacă putem răspunde la aceste întrebări după câteva momente liniștite, vom ști ceea ce avem de făcut. Dacă învățăm să ne distanțăm cumva de a ne evalua prin prisma a ceea ce se vrea de la noi și a ne raporta mai mult la ceea ce ni se potrivește, vom găsi echilibrul.

De ce este bine să învățăm copiii să fie recunoscători pentru ceea ce au bun în viața lor? De ce este bine să facem și noi asta zilnic? Pentru că acest exercițiu, simplu, de a remarca ceva bun, dă o notă pozitivă zilei, ne îndepărtează de stres și compune un model și un mod de a trăi optimist, empatic. Pe termen lung este și unul sănătos. Stresul ne erodează sănătatea.

Cum ar fi dacă la sfârșitul zilei am verbaliza: – Azi sunt bucuroasă că am desenat împreună. Sunt fericită că te-am ținut în brațe când am citit. 

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro

Cum învățam copilul să găsească liniștea sufletească

 

 

 

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.