Cum ne controlăm reacția și răspundem cu empatie atunci când copilul are o răbufnire emoțională

Cum ne controlăm reacția și răspundem cu empatie atunci când copilul are o răbufnire emoțională?

Copiii au des răbufniri emoționale spectaculoase. Este normal. Sunt mici oameni care acumulează informații și care se dezvoltă într-un ritm uimitor. Au etape în care își încercă aripile (abilitățile, cunoștințele) testând limite. Se sperie, se frustrează, obosesc și le este foame. Starea lor de disconfort se descarcă prin aceste răbufniri emoționale care, de multe ori, pot arăta a ”lipsă de respect”, ”lipsă de iubire”, ”provocare” sau ”sfidare”. Ele sunt doar imaturitate emoțională și cognitivă. Părinții trebuie să răspundă cu calmitate și empatie.

Cum procedăm pentru a ne păstra echilibrul emoțional?

La nivel fizic  – Respirație și corp

Respirăm și ne concentrăm asupra senzației din corp. Observăm că suntem tensionați, că ne ținem respirația, în anticiparea reacției negative ce urmează ce urmează să vină din partea copilului. Suntem cumva pregătiți să ne apărăm. Pentru a pune pe pauză cumva această reacție ”Fight of fligh”, dăm drumul conștient respirației inhalând profund de câteva ori. Referitor la respirație putem număra respirațiile sau  putem inhala cât numărăm până la 4 și să dăm aerul afară din piept numărând până la 8. Repetăm de câteva ori.

Apoi ne îndreptăm atenția asupra corpului. Una dintre tehnicile pe care le-am învățat la o sesiune de yoga a fost să ne simțim corpul, spatele care stă drept drept, apoi tălpile și contactul lor ferm cu pământul. Prin această simplă vizualizare se mută pune pe pauză reacția impulsivă de apărare la un ceea ce percepem ca un atac (țipăt, plâns, lovitură, respingere) din partea copilului. Putem face câțiva pași. Asta ajută să activăm partea rațională a creierului.

Putem alege un gest conștient care să ne ajute să intră în contact cu latura fizică. Mulți experți recomandă să ne atingem, pe rând, vârful fiecărui deget cu degetul mare.

La nivel emoțional – Schimbarea de perspectivă

Reacția copilului se manifestă în prezența noastră, nu este o negare a iubirii. Copilul trece printr-un moment dificil.

Reacția copilului (frustrare, anxietate, tristețe, frică, furie ) la un factor (disconfort fizic, oboseală, foame, prea mulți stimuli auditivi, evenimentele zilei, o perioadă dificilă în familie, conflicte la grădiniță, etc) nu ne este adresată nouă. Este același copil iubitor. Are un disconfort pe care îl descarcă în acest fel. Nu este lipsă de iubire, ură, lipsă de respect la adresa noastră.

Spunem o mantra. Fiecare își poate alege una care i se potrivește. A mea este: ”Este Mara, același copil iubitor de acum câteva minute. Are nevoie de ajutorul meu. O iubesc.”. 

”Te iubesc orice ai face”, ”Copilul mă iubește. Acum este doar speriat (supărat, furios)”

Intrăm în contact cu partea iubitoare. Aveți un moment preferat? O poză care simbolizează frumosul dintre voi, legătura cu copilul? Chemați în minte acel moment. Înrămați poza și plasați-o la vedere. Priviți-o când simțiți că vă supărați.

Identificăm ceea ce simțim și observăm declanșatorul, care de obicei are legătură cu copilăria noastră și ceea ce am auzit de la părinți. Are legătură cu frustrarea sentimentelor negate, cu rușinea de a nu fi suficient de maturi pentru a nu plânge, cu nevoia de a fi cuminți, buni, frumoși la fel ca…. Sunt zeci de lucruri, altele pentru fiecare în parte.

”Sunt frustrată. Fac atâtea pentru ea și m-a împins (respins).”

”Simt că nu mă mai iubește pentru că m-a rănit (lovit, strigat la mine că mă urăște).”

”Simt că eșuez ca mamă în a o/îl face fericit(ă) pentru că plânge.”

Dacă privim atent vom observa ca cel mic nu face nimic din toate astea. Că frustrarea vine din noi. Că trebuie să fim bine, mulțumite cu ceea ce facem pentru noi și pentru copil, să acceptăm că nu există părinți perfecți și că viața are și plâns și râs.

Să fim buni cu noi, ca părinți, și îngăduitori cu ceea ce simt copiii noștri.

Din punctul ăsta ne putem concentra să răspundem nevoilor copilului.

Sumarizare: Ce facem când copilul are un tantrum?

Ce s-a întâmplat când am încetat să corectez ceea ce simte copilul meu

Ce NU este un tantrum? Cum răspunde părintele când copilul are un tantrum?

Cum am învățat amândouă să trecem cu succes printr-un tantrum

Descarcă vizualul 5 căi pentru a face față emoțiilor

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.