De ce nu ar trebui să pedepsim copiii?

De ce nu ar trebui să ne pedepsim copiii? Uneori poate părea eficient să disciplinăm sau să obținem colaborarea copilului forțat, pedepsindu-l. Este o medodă folosită pentru că pare a avea rezultate. Cel mic se oprește…momentan. Ce nu se vede? Ce pierdem?

Ce pierdem în clipa în care am pedesit copilul? Pierdem:

-oportunitatea de a înțelege de ce s-a comportat așa copilul: ce îl sperie, frustrează, înfurie…

-posibilitatea de a educa: posibilitatea de a îi explica cel mic ce simt cei din jurul lui, cum ar putea proceda corect pe viitor…

-legătura emoțională cu copilul este întreruptă, el fiind lăsat singur, pradă disconfortului.

Ce simte copilul în momentul în care este pedepsit?

-un disconfort și mai mare

Pe lângă faptul că un comprtament negativ are întotdeauna la rădăcină un disconfort pe care îl resimte cel mic, părintele vine și adaugă acestui disconfort teama de a nu mai fi iubit, de a nu fi înțeles, de a fi respins de cei pe care îi iubește.

-neputință 

Este vorba despre umilința de a face ceva doar de teama de a pierde altceva sau de frica cuiva. Vocea ridicată și amenințările îi sperie pe cei mici.

-nedumerire

Părintele NU mă mai iubește acum că am greșit? De ce?

Un copil care are un comportament negativ este un copil ce are nevoie de ajutor. El este copleșit de emoții și are nevoie de un părinte calm și iubitor. Acesta îl poate ajuta să recapete controlul. Tot acesta îi va explica unde a greșit și cum poate proceda corect pe viitor.

-singurătate 

Copilul simte tristețe apăsătoare de a fi lăsat singur: copilul este trimis în camera lui, nu i se mai vorbește sau părintele își retrage afecțiunea. Mai trist este că acesta retragere a părintelui are loc fix atunci când copilul trimite semnale că are nevoie de conectare, de ajutor și atenție pozitivă, nu negativă.

Odată ce au fost ajutați să își recapete echilibrul emoțional, copiii sunt capabili să asculte, să înțeleagă sau să tragă concluzii asupra comportamentului avut. Dacă îi pedepsim, le răpim această oportunitate prețioasă de a învăța cum să analizeze și să rectifice o greșeală. Este o abilitate esențială în viață: să știi cum să remediezi greșelile, ce să înveți din ele și cum să nu le repeți.

Pornirea de a rectifica o greșeală este dictată de empatie, compasiune, bunătate. Ele vin din interor. Nimic nu va fi învățat dacă copilul oprește un comportament nedorit doar de teamă, fără a analiza implicațiile greșelii alături de un părinte iubitor. Cu toții greșim. A greși este uman.

Trebuie să privim greșelile ca pe o parte normală a procesului de educație a copiilor (cu blândețe și cu respect).

Părinții respectă copiii și îi sprijină emoțional prin:

-a NU le spori frustrarea pedepsindu-i și negându-le iubirea. Frustrarea generează agresivitate. Este un cerc vicios. Nu poți ajuta un copil să se calmeze sporindu-i frustrarea.

-a NU refuza să accepte că sunt imaturi emoțional. Nu vor forța comportamentele pe care le doresc prin pedepse, ci le vor educa cu empatie 

-prin a NU refuza să le vorbească, prin a NU îi izola sau amenința dacă greșesc. Părinții pot alege să le ofere copiilor oportunitatea de a înțelege cum pot rectifica o greșeală. 

Sursă: www.SapteAniDeAcasa.ro

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.