Importanța comunicării și a jocului pentru copii

Importanța comunicării și a jocului pentru copii

Cât de important este să ne jucăm cu copiii și să construim punți pentru a comunica eficient prin intermediul jocului? Dar să le lăsăm și suficient timp și libertatea de a îți exprima trăirile prin joacă?

Ultimele 5 luni au fost grele pentru familia noastră și asta nu se va schimba curând. Au fost intense emoțional, consumatoare de timp și energie, energie care altfel ar fi putut fi canalizată către activități mai plăcute. Mi-a fost greu să îmi înfrunt demonii. Nu îmi plac spitalele, dar am avut o primăvară și o vara pline de întâlniri cu doctorii, de vizite zilnice, timp de 2 luni, la spitalul unde a fost internată mama. Printre am intercalat două vacante scurte, în rest Mara a fost răcita des, a avut două episoade de otită, varicelă. E primul an de intrare în comunitate deci asta e cumva normal. Mulți copii trec prin asta.

Lecțiile de înot ale Marei nu au mai avut loc, nici la grădiniță nu prea a mers din cauza bolilor. Mai mult de jumătate din ultimele 5 luni le-a stat acasă, a făcut și alergii. Asta după primi 3 ani și jumătate în care Mara a avut o otită și 2 episoade de răceli mai puternice și nu a luat niciodată antibiotice.

Eu, adultul, aș spune ca putea fi mult, mult mai bine. M-am uitat cu nostalgie la covorul de frunze galbene și mi-am zis:

Wow vara asta a trecut haotic, abrupt.

Mara se dădea în leagăn zburlind covorul de frunze cu picioarele. Eram într-un parc mic între blocuri, în apropierea magazinului în care era musai să fac rapid și eficient cumpărăturile.  Pacul nu îl frecventez de obicei, nu îmi place.

Mami, zice ea. Mami știi ceva?

Ia spune-mi gândăcel.

– Azi e cea mai frumoasa zi din viata mea. E felul în care ea îmi comunica ce i-a plăcut peste zi. – Îmi plac frunzele astea. Pot să fac un buchet să îl iau acasă iar pe urmă să facem o pâine cu banane după rețeta de la nana (nașa ei)?

Noi, părinții, credem că am fi trebuie să facem mai mult pentru noi, pentru copiii noștri, doar că uneori nu se poate. Copiii au capacitatea extraordinara de a face totul cu mirare autentică, de a se bucura, de a se hrăni cu fericire, trebuie doar să îi observăm, să îi lăsăm să o facă și să îi însoțim(să le fim alături) printre emoții, să îi lăsam să se joace liber, să comunicăm cu ei onest trăiri, să îi ascultăm fără a le eticheta trăirea sau o rezolva atunci, pentru ca astfel le transmitem angoasa noastră și ratăm mesajul. Ei vor să se simtă înțeleși, ascultați. E cel mai adesea tot ce le trebuie pentru a fi bine.

Mara: – Mami, A.T (un băiețel de la grădi) îmi ia mereu jucăriile și dărâmă ceea ce fac eu.

Eu – Da, și asta te deranjează.

-Da spune ea cu zăduf, dar am plantat semințe cu băieții și miss A. azi!  

– Și ți-a plăcut?  

– Daaa, spune ea cu fața luminată de bucurie. Mi-a comunicat ce simte, eu am auzit-o și am înțeles, restul se poate media cu educatoarea dacă devine mai grav și ea nu va găsi o cale de comunicare cu băiețelul.

Comunicarea este mereu între doi oameni. Ca părinți, este bine să vorbim în numele propriu, fără a limita copilul și a îl închide în acel trebuie, prea des folosit. Putem spune:

– Da, EU aș vrea să mănânci ce ai în farfurie, nu  -Trebuie să mănânci ce ai în farfurie. Îl lăsăm astfel libertatea de a alege dar îi comunicăm ceea ce simțim noi, fără restricții.

Privind-o așa, ușoara, cu parul în vânt și cu un zâmbet larg pe chip am realizat că e bine, că acomodează perioada asta dificila cum poate mai bine și că păstrează tot ce bun deși îi e dor și aude discuțiile despre sănătate, despre tratamente și doctori și despre împărțirea de task-uri între mine și tatăl ei. Face parte viața noastră, așa cum e ea acum.

Îi văd de multe ori simbolistica jocului, modul în care integrează și își face jocul pentru a acomoda lucrurile mai grele din viața noastră.

Mașinuțele devin doctori și pacienți, crenguțele ace care care iau sânge, atunci mă prind în jocul ei,dacă solicită asta, îl las să își urmeze dinamica, o las pe ea să direcționeze, să descarce tensiuni.

Nu o mint și încerc să îi spun ce simt, când sunt obosita, tristă dar și când sunt fericită, despre oamenii pe care îi iubesc și de ce. Vorbesc despre mine, nu despre ea, evit să o etichetez, o las să îmi spună.

Într-una din zile mașinuța Francesco era bolnavă și orice i-ai fi dat Mara ea nu se făcea bine. Nu putea ieși din casă. Buza de jos a Marei a început să tremure. Mi l-a arătat pe Francesco pe palma întinsă: – Francesco e trist, mi-a spus ea.  Vrea afara și are o boală care nu se va vindeca. Eu o sa ies afara dar pot să îl iau cu patul? Mi-am dat seama de toată emoția din spatele jocului, de Francesco și bunica bolnavă care nu se poate deplasa și care nu mai ieși din casă. Am în jocul ei, am lăsat-o să plângă pentru Francesco, să fie tristă și mai apoi să își croiască jocul cum era necesar pentru a elibera emoția pe care nu știa a o exprima în cuvinte, emoție referitoare la boala bunicii.

Jocul e încărcat de simboluri și uneori e suficient ca adultul să fie acolo, să vadă/să audă, fără să intervină/să direcționeze pentru a nu priva copilul de puterea aceasta enormă și vindecătoare.

Când ne e greu și toți avem perioade dificile în familie, trecem prin pierderea oamenilor dragi, boli, trebuie să știm că aceste momente trec, că cei mici au o multitudine de mijloace de a acomoda trăirile, că nu trebuie să ne ascundem sau să oprim comunicarea sau să mințim pentru a ocroti copilul. Ei ne iubesc și ne simt ca pe nimeni altul, există între copil și persoanele apropiate sufletului lui o înțelegere a trăirilor care noua adulților ne scapă de multe ori.

Observați copiii cum se joacă, aveți încredere în joaca lor, lăsați-o să își urmeze cursul. Vă poate spune atâtea despre cel mic. Ascultați trăirile din spatele cuvintelor, nu oferiți rezolvarea. La fel ca și noi, adulții, copiii ne spun ceva pentru a le fi ascultate și înțelese sentimentele. Este cea mai importantă forma de validare, de a spune te aud și te iubesc așa cum ești. În aceste condiții un copil își poate exploata potențialul la maxim și se poate dezvolta aronios.

60438_cute-girl-holding-umbrella

Sursă foto: Avopix

 




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.