Cum schimbăm obiceiurile nesănătoase?

O „parte” din mami mereu lângă copil (atunci când nu suntem împreună)

Pe lângă neplăcerea de nu ieși în parc și întrebările referitoare la când se va întoarce la grădiniță, Mara s-a descurcat admirabil în perioada în care nu a avut acces în comunitate, mai mult de 3 săptămâni, cât a fost bolnavă.  Recunosc că mă așteptam să fie mai agitată, să vrea să facă lucruri. Felul în care s-a acomodat doar în casă, mi-a dat de gândit.

Într-una din conversații, după ce făcuse remarca, – Eu când voi merge iar la grădiniță și în parc?, am întrebat-o dacă e nerăbdătoare să se vadă cu prietenul ei A. de la grădinița sau cu D. A făcut o pauză de gândire:  – Da, mă bucur dar aș mai putea sta cu tine, îmi place când suntem noi două. Cred că e prima dată când Mara își exprimă dorința/nevoia de a mai rămâne lângă mine. E vocală referitor la iubirea ei față de mine și totodată mereu deschisă la activitățile noi pe care cere explicit să le continue.

Am înțeles atunci conflictul ei între bucuria(liniștea) de a fi cu mine, „mami cea iubită”, și plăcerea de a descoperi lucruri și oameni, drive-ul ei către orice este nou. Mara e un observator, așa învață ea. Multora le pare pasivă, apoi iese din starea asta și uimește cu un tumult de idei și cuvinte. Am înțeles cât de puternic este legată de mine, atât de puternic încât aceste 3 săptămâni de stat cu mine, aproape exclusiv (tati fiind plecat în delegație o parte din timp și bunica în spital) ar putea continua, deși implică renunțări. Am realizat bolile ei pot fi și o întoarcere la mine, asta e ocazia ei de a reveni lângă mine. Așa rezolvă conflictul între dorința de a fi cu mine și bucuria descoperirii, care uneori are loc departe de mine.

Înțelegând cât de important este pentru Mara să mă simtă aproape, nu câteva ore, ci săptămâni la rând, m-am gândit să îi las un simbol al prezenței mele atunci când nu putem fi împreună, în felul acesta va ști că voi reveni, că sunt cu ea și nu va trebui să își exprime teama și dorul prin manifestări non-verbale. Ea va simți legătura cu mine prin intermediul acestui obiect simbol al meu. Poate fi orice: o eșarfă care să vă poarte parfumul, o brățară, o agrafă, o batistă.

Așa că azi de dimineață am deschis cutia de bijuterii: Mara m-a privit curioasă. – Ce faci? – Uite caut o brățară. – Wow ce frumoase sunt! zise ea, cu nasul vârât în cutie.  – Ai vrea una?  Fața i s-a luminat.  – Pot? Dar nu e prea mare? Am făcut un nod în jurul brățării corai din piele și argint și am prins-o în jurul încheieturii ei. A atins-o încet.

Mara nu a plâns la intrarea în comunitate, nu a cerut să nu rămână acolo, îmi spune ce face și ce fac educatoarele, ce ii place și ce nu. Seara avem timpul nostru , citim, ne jucăm, sunt acolo pentru ea și o ascult. Totuși chiar și un copil care a făcut aceasta adaptare la grădinița într-un mod corect, treptat, liniștit, poate simți frica pierderii mamei, a despărțirii de ea, pierdere neexprimată prin plâns sau verbal.

  1. I-am vorbit de grădiniță din timp, cu mult înainte de intrarea propriu zisa în comunitate.

  2. Am citit cărți despre grădiniță.

  3. Am implicat-o în alegerea grădiniței.

  4. Am avut perioadă de adaptare, la prima grădiniță, în care eu am stat acolo și ea a știut că poate veni la mine, până mi-a spus ca e ok să merg acasă că ea rămâne cu educatoarea. La cea de-a doua grădiniță, a cerut să stea singură. Are sistem de supraveghere video, am văzut că e ok.

  5. I-am dat repere ca să știe când vin să o iau: Prima dată, la program scurt, reperul a fost după masa de prânz. Mereu am fost acolo. Nu am întârziat niciodată.

  6. I-am prezentat activitățile pentru a avea un parcurs al zilei previzibil și deci mai ușor de asimilat.

  7. Am încredere în capacitatea ei de a socializa și de a se bucura de experiențe noi departe de noi, familia ei.

Răcelile copiilor sau alte boli pot fi forme de a reveni lângă mami, de a își calma teama despărțirii. Sunt bolnav, trebuie să ai grijă de mine, nu mai poți pleca.

O ancora simbolică, un obiect al mamei dăruit copilului, poate păstra vie această legătura mama-copil având rol de calmare. 

16538_pregnant-mom-mother

Sursa foto: Avopix




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.