Obiceiuri care îmbunătățesc legătura copil - părinte

Obiceiuri care îmbunătățesc legătura copil – părinte

Obiceiuri care îmbunătățesc legătura copil – părinte

Felul în care ne simțim în prezența cuiva este esențial în egală măsura pentru adulți și pentru copii. Cu toții avem nevoie să avem relații de calitate cu cei dragi fie că sunt părinți, bunici, copii, prieteni sau iubiți…

Valoarea unei relații, modul în care trebuie manifestată și acceptată iubirea, se învață în familie, în primii ani de viață.

Ei sunt definitorii pentru echilibrul emoțional și disponibilitatea afectivă a unei persoane. Lucrurile se pot îndrepta și la maturitate, dar atunci este nevoie de un efort conștient și asumat, dictat de obicei de nevoia de evolua afectiv, de a fi bine din punct de vedere emoțional.

Stă în puterea noastră, a părinților, să punem acum bazele unei relații iubitoare cu copiii noștri.

Ne va aduce bucurie și peste ani. Va aduce bucurie și copiilor noștri. Ei vor deveni adulți capabili să îți manifeste în mod natural iubirea. Tot ei vor ști să identifice și să nu își dorească alături oameni care nu au aceleași abilități emoționale ca și ei, ca cele pe care le-au văzut și trăit în sânul familiei.

Psihologii confirmă că oamenii tind să aleagă parteneri care au ceva familiar, care le aduc aminte de copilărie, fie ea și una mai puțin fericită. De aceea cu cât ne manifestăm mai corect afecțiunea, cu atât vom avea un copil, care devenit adult, va califica ca validă o relație cu aceleași valori. Nu va accepta să se țipe la el, să fie mințit și manipulat. Va căuta în mod natural mângâieri, nu agresivitate, pentru că sunt lucruri care i se par firești. El se așteaptă să le primească într-o relație. În același timp le oferă natural, maximizând șansele de reușită ale relației.

Relația copil/părinte este minunată. Ea este mereu bidirecțională – dăm și primim bucurie și iubire. Asta este minunat. Copiii sunt oglinda noastră.

Tratați cu blândețe și iubire, vor întoarce însutit, îți vor exploata la potențialul maxim.

Copiii sunt copilăroși. Vor avea emoții mari și puternice, pe care le va fi greu să le controleze uneori.

O legătură afectivă frumoasă cu părintele, dă copilului puterea de a accepta mai ușor îndrumarea și regulile. Cel mic fi mai puțin anxios știindu-se iubit.

Suntem cu toții oameni. Sunt zile în care suntem bolnavi, obosiți, îngrijorați. Ce putem face atunci este să răspundem nevoilor de bază ale copilului (hrană, siguranță..). Sunt zile în care avem reacții pe care apoi le regretăm sau avem mai puțină disponibilitate de a oferi, pentru că nu avem resursele în acel moment.

După o zi lună la serviciu, la grădiniță sau la școală ne regăsim cu toții acasă. Ne rămân câteva ore, la sfârșitul zilei, pentru a fi părinți și copii împreună.

Putem adopta câteva obiceiuri care vin să întărească legătura copil/părinte.

Momentele astea ne umplu sufletele de bucurie și ne dau aripi de-a lungul zilei. Este păcat, când abia așteptăm să ajungem acasă pentru a ne întâlni, să nu facem din acest timp împreună o oportunitate pentru conectare.

Să fim prezenți 100% atunci când ne conectăm cu cel mic

Copilăria este scurtă. Cât de curând copilul va deveni independent. Aceste momente nu pot fi recreate, dar pot fi retrăite. Sunt amintiri valoroase care ne vor topi inima (și nouă și copilului devenit adult). Să punem deoparte dispozitivele electronice și să vorbim cu adevărat, să ascultăm și să povestim, să privim în ochi.

Să folosim momentele de dinainte de somn pentru a mângâia copilul și a îi asculta problemele/dorințele

O atitudine pozitivă, o ascultare atentă (fără a oferi neapărat o soluție), o atingere blândă care poartă în ia toată iubirea, sunt un final de zi minunat. – Cum a fost ziua ta azi? Bună? Te-a întristat ceva? Te-a bucurat ceva? – Te iubesc. Mi-a fost dor de tine. Azi la prânz m-am gândit la tine cum te joci cu colegii. – Sunt mândră de cum ai…. azi. – Mă bucur să stau doar cu tine acum, înainte de somn. Te iubesc

Să arătăm empatie copilul atunci când este copleșit emoțional

Cel mic va primi mesajul că este înțeles, ascultat și acceptat cu toate emoțiile sale. Pe noi, părinții ne va ajuta să vedem și să înțelegem motivul din spatele unui comportament care altfel ne-ar putea enerva.  – Ești supărat pentru că mai doreai să te joci.  – Te-ai lovit. Cred că te doare tare. -Te-ai speriat când a căzut cana. Cred că nu te așteptai. Vrei să îți dau un prosop și să te ajut să strângem?

Timp exclusiv alocat copilului zilnic, 15 minute

Fără nici o altă întrerupere citiți, jucați-vă, dansați, vorbiți. Faceți o activitate pe care copilul și-o dorește. Îi va satisface nevoia de interacțiune, umplând golul de peste zi.

Îmbrățișați copilul

La trezire, când vă cuibăriți împreună, dimineața la plecare, la despărțirea la grădiniță, în momentul reîntâlnirii, seara la culcare.

Cât mai multe interacțiuni pozitive, încărcate de afecțiune și iubire. Experții recomandă 12 pe zi. Mângâiați pe păr, îmbrățișați, atingeți tandru pe spate sau pe umeri. Priviți în ochi și zâmbiți iubitor.

Jucați-vă, jucați-vă, jucați-vă

Faceți din momentele împreună oportunități de a vă juca. Țopăiți pe un șotron sau pe trotuar cu cel mic, jucați-vă ”1, 2, 3 la perete sta!”, jucați mimă, board games…. Râdeți, glumiți. Nu există mod mai bun de a ne conecta cu copilul și de a ne relaxa și noi.

Conectați-vă înainte de tranziții.

Copiilor le este greu să iasă dintr-o rutină și să treacă în alta, să facă schimbări. Anunțați din timp copilul că va trebui să întrerupă ceea ce face pentru a schimba mediul, activitatea. Priviți în ochi, adresați-vă copilului la nivelul noi, optimist referitor la ceea ce urmează.  – Mara în 10 minute vom pleca din parc. Este ora pentru masă și somn. Ele îți vor da energie pentru restul zilei. Vrei să mă ajuți să pun masa? (sau  – Ce crezi că vom citi înainte de somn?)

Acceptați trăirile (sentimentele) copilului

Supărarea unui copil este un strigăt de ajutor, este chiar nevoie de conectare a lui. În aceste momente copilul este copleșit de emoții. Are încredere în noi să plângă și să îi fim alături. Are nevoie de un părinte prezent, calm și iubitor. Calea simplă, eficientă, este conectarea empatică. Să îi ascultăm și însoțim prin torentul de emoții, să le acceptăm, să îi învățăm calm despre ele, să îi învățăm cum să le facă față, fără a le nega sau a se speria de ele.

Cum am învățat amândouă să trecem cu succes printr-un tantrum

Să încetinim ritmul

Programul nostru poate fi încărcat, dar putem face din când în când concesii sau ajustări care să ne ajute să scăpăm de stresul de a face totul acum. Putem fi prezenți, bucurându-ne de moment: să îi dăm să miroasă lămâia înainte de a o pune la ceai, să îl lăsăm să ne miroasă parfumul dimineața, să îi mirosim părul în timp ce îmbrățișăm simțindu-i finețea, să primim în ochi adânc când ne luăm la revedere și îi spunem că îl iubim.

Conectarea, iubirea, abilitatea de a fi prezențfac copilăria și creșterea copiilor să fie atât de frumoase. 

 

Obiceiuri care îmbunătățesc legătura copil – părinte

Sursă foto: www.SapteAniDeAcasa.ro




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.