Partea nespusă a parenting-ului. Începe cu tine, prin a fi indulgent

Partea nespusă a parenting-ului: Începe cu tine, prin a fi indulgent

Partea nespusă a parenting-ului. Începe cu tine, prin a fi indulgent

Partea nespusă a parenting-ului este compusă din miile de momente în care ne e greu, ne simțim descurajați, părinți răi, greșim și ne simțim vinovați, ne speriem și am fugi înapoi la viața mai simplă de dinainte de copil. Cultura noastră perfecționistă crează tiparul oamenilor puternici, care le fac pe toate bine, care nu au nevoie de ajutor. Dar cât de reală este imaginea asta? Nimeni nu greșește în reclame. Asta ne face să îi/ne judecam, să arătam cu degetul mult mai ușor.

Atâtea stiluri de parenting, atâtea denumiri și termeni… attachment, RIE, montessori, waldorf și înșiruirea poate continua. Până la urmă nu trebuie decât să privești în tine și să dai ceea ce poți mai bun. Nimic nu suprascrie instinctul unei mame. Nici un sfat binevoitor, nici un stil de parenting consacrat. Sigurul limbaj universal e iubirea, respectul, dorința de a fi și a face bine.

Dar ce ce oare se spunea că E nevoie de un sat ca să crești un copil? Sistemul nostru de sprijin, satul nostru, s-a mutat în rețelele sociale, pe Facebook, Twitter. E bine să fie și acolo dar lipsește socializarea propriu-zisă. Ceea ce oferea satul (cartierul) unei mămici pe vremuri era timp să facă și altceva. Acum copilul socializează în mare parte cu familia. Și asta e greu pentru părinți. Cei norocoși mai au bunici prin apropiere.

Noi femeile de azi avem, mai mult ca niciodată, nevoia de timp pentru a ne privi sufletul, pentru a îl vindeca. Să vorbim liber despre temerile noastre, despre nereușite, să fim bine pentru a oferi bine copiilor și familiilor noastre.

Primul contact cu secretomania societății și imaginea perfecta a unei mame a fost când Mara avea 8 luni. O persoana dragă mie și care mă știe de la 5 ani, a venit să îmi zică – Ce ți-a venit să ii zici lui A. că ai avut depresie după naștere? Noi abia am reușit să o convingem că nu are nimic. Am crezut că o ia razna. Chema salvarea că moare. Nu ne mai înțelegeam cu ea. Ce m-am bucurat să fi vorbit cu ea înainte, că i-am zis că nu e singură, că poate vorbi despre asta cu mine.

Cum să facă mamele din ziua de azi? Nu mai avem întâlniri prea des cu alte femei care ne plac. Avem Play-dates în care copii se joacă frumos ce-i drept dar din care noi obținem prea puțin la nivel personal. Avem carieră, contribuim la bugetul familiei, gătim, facem curat, cumpărături….sigur am uitat încă alte 1000 de lucruri pe care societatea spune că le poate face o femeie/mamă bună.

Ce e acceptabil? Dormi sau nu cu cel mic? Sigur există pe undeva un curent care zice că faci greșit. Îl ții în căruț, de ce nu faci baby-wearing? Un marsupiu ar fi desigur mai bun. Nu ai reușit să alăptezi? Copilul tău nu va avea anticorpi și nu se va atașa corect de tine. Ce poate suna mai rău în urechile și sufletul unei mame?

Atunci când simți că nu știi ce să faci, citește pe internet puțin, vorbește cu cineva drag, dacă simți că te ajută, apoi respiră adânc, ia-ți puiul în brațe, simte iubirea pentru el și fă ceea ce îți dictează inima. Acceptă că uneori e greu, cere ajutor, ai grijă să îți fie bine.

Mamele noastre făceau și ele ceva bine și societatea noastră pare să fi uitat să ne spună asta și nouă:

  1. Aveau prietene pe care le iubeau și nu treceau asta prin relația cu copilul. Nu organizau întâlniri cu alte mame doar de dragul copiilor. Nu e nimic rău să bei o cafea cu prietena în timp ce copilul vi se încurcă printre picioare pe sub masă și se plictisește puțin.
  2. Satul/cartierul era ceva bun pentru copil. Și ce dacă se mai ciondăneau copii? Așa învață. Așa capătă încrederea că pot reuși singuri, fără validarea noastră constantă. Trebuie să găsim o cale de a da înapoi copiilor copilăria.
  3. După servici citeau mult, mai făceau câte o prăjitură, masa în familie era sfântă. Viața era compusă și din bucurii simple. Știau să stea pe loc.
  4. Puneau reguli clare. Nimeni cu privea mâzgălitul pe pereți al copilului ca pe o formă de artă. De aia aveau creioane și hârtie.

Ar trebui să ne fie mai simplu, să fim mai indulgenți cu noi, să căutăm mai mult binele personal pentru că de acolo se hrănește binele copiilor noștri.

18 Ian 2017 LOW

Sursă foto: Avopix




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acord de abonare la Newsletter: În conformitate cu noile reglementări privind Protecția Datelor (GDPR), avem nevoie de acordul tău pentru a îți putea trimite în continuare articole noi și notificări utile.
Primește pe e-mail noutăți
Datele furnizate sunt confidențiale și nu vor fi furnizate către terți. Informații suplimentare vei găsi pe site la Termeni și condiții, în Politica de Confidențialitate, în Protecția datelor personale și în Politica Cookies.